Sfântul Spiridon, mare făcător de minuni – „Sfântul Călător” care iese din raclă

Fiecare sfânt are profilul lui, dacă putem spune aşa. Are virtuţile lui și harismele vindecătoare cu care a fost răsplătit de Dumnezeu. Mai are de asemenea şi modul lui specific prin care se descoperă oamenilor şi face minuni.

Sfântul Spiridon este un sfânt unic, un mare făcător de minuni. Deşi moaştele sale sunt bine ferecate în raclă, Sfântul iese deseori de acolo şi merge oriunde este „chemat”.

 

Cuprins

Toggle

Viaţa Sfântului Spiridon

Sfântul Spiridon s-a născut în insula Cipru, şi a trăit pe vremea domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

În limba greacă, „spiridon” înseamnă „coşuleţ împletit”, şi chiar aşa şi apare pictat în multe icoane, cu un coşuleţ pe cap.

Această expresie a portului său arată treapta înaltă a smereniei pe care o atinsese. Iar pe măsura smereniei sale, Dumnezeu l-a făcut unul din ce mai mari săvârșitori de minuni în timpul vieții și după mutarea sa de pe pământ.

Sfântul Spiridon a fost de tânăr cioban de oi, apoi s-a căsătorit. A fost părăsit pe rând de soţia lui, apoi de fiica lui, ambele murind de tinere.

După mutarea lor în viaţa veşnică, Sfântul Spiridon şi-a închinat sufletul lui Dumnezeu, dedicându-se unei vieţi ascetice. Și-a împărțit toată averea nevoiaşilor, petrecându-şi zilele îngrijind de bolnavi.

Vieţuirea lui curată şi sfântă l-a determinat pe împăratul Constantin cel Mare să-l facă episcop al cetăţii. L-a chemat de asemenea să ia parte la Sinodului Întâi Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Nenumăratele minuni ale Sfântului Spiridon

Când a fost secetă, Sfântul Spiridon s-a rugat și a adus ploaie pe pământ. Iar când ploaia era prea îndestulătoare, iarăși cu rugăciunea sa puternică a încetat-o, scoțând poporul din foamete.

Sfântul Spiridon a oprit chiar și curgerea unui râu.

Odată, când sfântul a cerut unui diacon să zică o rugăciune mică pentru secetă, acela, din mărire deșartă, a lungit rugăciunea, și din această pricină a amuțit pe loc. Sfântul l-a vindecat pe diacon de muțenia sa, dar și de mândrie.

Tot la vremea secetelor, când soarele ardea cu putere, capul sfântului era plin de rouă. Atât era de mare cinstea pe care Sfântul Spiridon o avea înaintea Domnului.

Odată a prefăcut un șarpe în aur ca să scape un sărac din necaz, apoi a prefăcut din nou aurul în șarpe.

Când o femeie i-a cerut o sumă de bani pe care o încredințase fiicei sale moartă de mult, sfântul a sculat-o din morți și a întrebat-o unde a pus banii. Și aflând unde i-a ascuns, i-a dat femeii aceleia.

Pe o femeie desfrânată care a mințit cu privire la copilul pe care spunea că l-a făcut cu bărbatul ei sfântul a dat-o morții, nevoind ea să-și recunoască păcatul.

O altă mare minune înfăptuită de Sfântul Spiridon este cea din timpul Sinodului, când a trebuit să combată erezia lui Arie şi să-i dovedească acestuia că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, şi că face parte din Sfânta Treime.

Astfel, Sfântul Spiridon a mers în mijlocul adunării luând o cărămidă în mână.

Însemnând-o cu semnul Sfintei Cruci, a strâns tare cărămida în mână şi aceasta s-a descompus în cele 3 elemente din care era făcută: pământ – care i-a rămas în palmă, apa – care a curs printre degetele sale, şi foc – care s-a înălţat spre cer.

Aşa a demonstrat, cu puterea lui Dumnezeu, că toate cele trei elemente reprezintă unul şi acelaşi lucru, întocmai cum una sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Chiar şi după ce a devenit episcop, Sfântul Spiridon mergea deseori cu oile, păstrându-se umil şi neatins de slava deşartă a poziţiei sale înalte.

Când au început persecuţiile creştine ale împăratului păgân Maximian, Sfântul Spiridon a fost arestat şi apoi exilat.

S-a mutat la Domnul în anul 348, şi trupul lui a fost aşezat cu mare cinste în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda.

Mai târziu, sfintele moaştele sale au fost mutate în Constantinopol, apoi în Serbia, şi apoi s-au aşezat definitiv în insula Corfu din Grecia.

O altă minune s-a petrecut la Ierusalim, într-una din bisericile care poartă hramul Sfântului Spiridon.

Preoţii care slujeau l-au zărit odată pe Sfântul Spiridon la o fereastră, privind afară. Iar după ce acesta a dispărut, chipul sfântului a rămas imprimat pe geam şi poate fi văzut chiar şi azi.

Sfântul călător cu papucii prăfuiţi

Sfântul Spiridon nu doarme şi nu stă degeaba niciodată. Mereu se află pe undeva prin lume, ajutând cu marea sa milostivire pe oamenii amărâţi, bolnavi şi neputincioşi.

Este cunoscut în lumea întreagă ca sfântul călător. Se spune că iese periodic din raclă pentru a-i ajuta pe cei care îi solicită ajutorul prin rugăciune.

Sfântul a fost „prins” de către îngrijitorii bisericii în multe rânduri, când au găsit racla goală. Când revine în raclă, trupul sfântului este cald.

Chiar şi pantofii îl dau de gol, întrucât aceştia sunt mereu prăfuiţi, tociţi şi plini de pământ sau fire de iarbă atunci când moaştele i se întorc în chip minunat în raclă.

Papucii Sfântului Spiridon sunt făcuţi din mătase albă şi nu au cum să se murdărească stând în raclă. Încălţămintea şi veşmintele sfântului se uzează periodic, fără explicaţie, trebuind ca acestea să fie schimbate în fiecare an.

Când se face înnoirea veşmintelor, hainele tocite sunt dăruite ca binecuvântare la diferite mănăstiri ortodoxe din lume.

O altă minune cu veşmintele sfântului Spiridon care atestă că acesta este viu şi prezent printre noi, este cea petrecută cu fiul împăratului Constantin cel Mare, pe nume Constanţie.

După ce sfântul l-a vindecat pe acesta de o boală incurabilă, credincioşii au dorit să mulţumească sfântului pentru minunea făcută şi i-au schimbat hainele cu veşminte din aur.

Dar smerit cum era, Sfântul Ierarh nu le-a acceptat, drept dovadă că peste noapte el s-a îmbrăcat cu straiele sale modeste vechi, lăsându-le pe cele sumpe lângă raclă.

Sfântul Ierarh Spiridon este pomenit în Biserica Ortodoxă în fiecare an, la data de 12 decembrie. Sfântul face minuni la vreme de secetă şi de inundaţii.

Foarte multe spitale poartă cu evlavie numele Sfântului Ierarh Spiridon, întrucât este un mare ajutător al celor bolnavi.