Părintele Arsenie Boca – Viața și Învățături de Suflet

Părintele Arsenie Boca – sau Sfântul Ardealului, aşa cum mai este el cunoscut de români, rămâne în continuare un titan al trăirii reale creştine, un model de urmat pentru fiecare dintre noi. Arsenie Boca s-a născut în anul 1910, și încă din timpul liceului a avut o înclinaţie spre matematică şi fizică, dar în acelaşi timp o apetenţă specială spre religie şi meditaţie. Ultimul domeniu l-a atras însă cel mai mult, alegând în final Academia de Teologie din Sibiu.

Dăruit lui Dumnezeu din pântecele mamei sale

Despre Părintele Arsenie Boca

Tănărul Zian – numele său de botez – este mai târziu tuns în călugărie (1940), când primeşte numele de „Arsenie”. Perioada petrecută în Sfântul Munte Athos îi schimbă radical viaţa duhovnicească.

Aici posteşte 40 de zile, asemenea Mântuitorului şi primeşte îndrumare de la diferiţi părinţi îmbunătăţiţi. Această experienţă îl pregăteşte pentru călătoria monahală de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, locul unde avea să fie căutat de o ţară întreagă de credincioşi, pentru sfinţenia vieţii sale.

Părintele Arsenie Boca însuşi spune că mama sa l-a pregătit pentru Dumnezeu încă din pântecele ei, înălţând rugăminţi fierbinţi. „Dumnezeu nu locuieşte în depărtare, ci în inimile oamenilor”.

Învățături de suflet

Conform învăţăturilor sale, Dumnezeu nu este „sus” în ceruri, şi nici într-un loc anume pentru a-L căuta în afara noastră. Lumea este o „împărăţie a iubirii lui Dumnezeu în care se oglindeşte chipul şi asemănarea Lui”. Părintele ne îndemna să căutăm să construim în noi această conştiinţă curată de a-l avea pe Dumnezeu în mijlocul nostru, în interiorul inimilor noastre.

Să avem permanent gândul la Dumnezeu: „ţine-te, menţine-te conştient în neîncetata prezenţă a lui Dumnezeu”. Urmând acest itinerar omul ajunge să îşi schimbe modul de viaţă până la cele mai mici detalii, şi s-o facă roditoare de fapte bune.

Omul contemporan pe care l-a profilat atât de bine părintele Arsenie Boca în urmă cu două decenii este copleşit de singurătate şi permanent frământat de grijile cotidiene. Sfaturile părintelui sunt simple în acest sens. A „dobândi o mai bună încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu” este cel mai sănătos mod de a privi şi a trăi viaţa, pe toate planurile ei, în toată complexitatea ei. „Dumnezeu îţi simplifică o multitudine de griji care tocmai de El atârnă şi nu de tine”. Întreabă-te pe tine mai des: „ce vrea Dumnezeu cu acestea?”, pentru a a tâlcui cât mai bine voinţa lui Dumnezeu cu tine, de a înţelege cât mai limpede ce vrea El să facă sau să se facă”. Părintele avertizează însă că omul nu trebuie să lase toate pe seama lui Dumnezeu şi să devină delăsător.

Părintele a identificat o altă problemă cu care se confruntă lumea de astăzi, şi anume cu mândria, sau mai bine zis cu „boala locului de cinste sau a numelui de cinste”. El diagnostichează de asemenea şi boala obrăzniciei – adică a neascultării de Dumnezeu, nemulţumirea, făţărnicia, răcirea dragostei şi în final, umplerea de răutate a sufletului.

Arsenie Boca a promovat o viaţă aspră, de calitate monahicească, pentru creştinul care îl caută pe Dumnezeu şi binele veşnic: “Cine sărăceşte pentru Dumnezeu dobândeşte o comoară care nu se împuţinează. În masura în care omul taie de la sine mângâierile acestei lumi, în aceeaşi măsură se învredniceşte de bucuria lui Dumnezeu întru Duhul Sfânt. Cu cât eşti mai departe de lume, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.”