Un alt fel de rugăciune, prin care Îl putem „vâna” pe Dumnezeu
Există multe tipuri și forme de rugăciune, toate având același scop: unirea cu Dumnezeu.
De cele mai multe ori, rugăciunea noastră este destul de formală, rece și lipsită de vibrație. De aceea, suntem chiar ispitiți să credem că Dumnezeu nu ne ascultă.
Un alt fel de rugaciune
Câți dintre noi nu avem impresia că Dumnezeu ne-a părăsit, că nu aude rugăciunile noastre? Mitropolitul Ierotheos Vlachos ne arată o alte cale de a privi și gestiona această problemă.
Dacă tu crezi că Dumnezeu te-a părăsit, caută-L tu. „Nu-L lăsa tu pe Dumnezeu! Ai posibilitatea să Îl prinzi și să nu Îl mai lași să plece”.
Și cum anume ar trebui să Îl căutăm pe Dumnezeu? „Prin credință, prin rugăciune și prin nădejde”. Aceasta ar trebui să fie așezarea corectă a unui suflet care se roagă. Căutarea neîncetată a lui Dumnezeu arată dragoste și smerenie.
În viața duhovnicească poate fi periculos să așteptăm să simțim prezența lui Dumnezeu, să ne îndulcim de El.
Părintele Sergiy Baranov spune că un creștin se poate ruga o viață întreagă fără să primească niciun dar, niciun semn de la Dumnezeu. Chiar și într-o asemenea situație, el ar trebui să fie fericit, mulțumitor și aceasta să fie singurul lui scop: urmărirea lui Hristos.
Despre rugaciunea inimii, lupta cu gandurile si ascultare
Această neîncetată dorire a lui Dumnezeu este o manifestare reală a iubirii pe care pretindem că o avem față de El.
Și trebuie să știm că nu alergăm în zadar. Dumnezeu vrea să se lase prins, ținut, îmbrățișat, sau chiar silit de noi, spune Mitropolitul Ierotheos. „Știți ce înseamnă să Îl ții în brațe pe Hristos și să Îi spui: „Nu te las să pleci!”
Luca și Cleopa, pe drumul Emausului, au stăruit mult ca Hristos să rămână cu ei. El se făcea că vrea să meargă mai departe, dar ei tot Îl rugau să stea cu dânșii. „Lui Dumnezeu Îi place să-L rugăm stăruitor!”
Acest lucru ni-l arată Însuși Hristos când rostește pilda judecătorului nedrept și a văduvei care stăruia să i se facă dreptate.
În fiecare zi, acea femeie se ducea la judecător și îl silea să-i facă dreptat. Și ce zice judecătorul nedrept? „Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptat ca să nu vină mereu să mă supere”.
Și zice mai departe Mântuitorul: „Oare Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând” (Luca 18, 2-8).
Spre deosebire de noi, care nu vrem să fim deranjați, presați, siliți, Dumnezeu vrea să Îl împresurăm, să Îl „deranjăm”.
Psihoterapia ortodoxa. Calea tamaduirii dupa Sfintii Parinti
Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila, adică prin silință, sârg, stăruință, alergare, sudoare, luptă. Nu putem rămâne inerți și reci.
Așa cum cel îndrăgostit face orice, urzește diferite planuri să își vadă iubita, tot așa trebuie să facem și noi vizavi de Dumnezeu.
Dacă vedem că Dumnezeu nu ne răspunde, nu putem rămâne indiferenți. Ci mai tare trebuie să batem la ușă, căci El Însuși a făgăduit că ne va deschide.
„La un moment dat, va trebui să-L vânăm pe Dumnezeu”. Chiar dacă nu Îl vom „prinde” niciodată pe Dumnezeu, trebuie să Îl alergăm neîncetat.
Așa cum un animal se ferește, se ascunde de vânător, tot așa Dumnezeu se tăinuiește de noi și vrea să Îl urmărim.
„În felul acesta, prada devine centrul atenției pentru vânător. Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă să Îl socotim pe Hristos drept pradă. Noi suntem vânătorii, iar Dumnezeu prada după care alergăm neîncetat să o prindem.”
Omul in Hristos. Isihie si vederea lui Dumnezeu in Epistolele Apostolului Pavel
Mitropolitul Ierotheos ne îndeamnă, asemenea Sfântului Grigorie, să începem să jucăm acest joc. Să începem să-L vânăm pe Dumnezeu. „Gustați și vedeți că bun este Domnul”, zice psalmistul.
„Lui Dumnezeu îi place acest lucru. Dar dacă ne apropiem să-L prindem, dispare. În momentul în care ne apropiem, fuge din nou. De ce face acest lucru? Ca să ne tragă spre Cer!”
Acesta este unul din modurile prin care Dumnezeu „ne smulge, ne desprinde de pământ, de patimi și de cele lumești. Ce lucru minunat este acesta! Este un fel de joc al dumnezeiescului Har”.
Începem să Îl vânăm pe Dumnezeu prin practicarea virtuților. „Să adăugăm un pic de rugăciune, un pic de răbdare, încă un pic de credință!”
Așa se dobândește harul. Raiul nu se cucerește fără silire de sine. „Dumnezeu nu dăruiește leneșilor darurile cele mari”.
Și aceste daruri nu le dă nici imediat, nici „la kilogram”, ca un băcan, după cum zicea Sfântul Paisie Aghioritul. Trebuie să mișcăm și noi puțin pentru a le câștiga.
„Dumnezeu îți spune: „Smerește-te, fă și tu ceva, începe să te pocăiești. Iar Eu îți voi da pe parcurs darurile Mele”.
Această înțelepciune a lui Dumnezeu o vedem din întâmplarea cu cei zece leproși. Hristos nu i-a vindecat pe loc, nici nu s-a apropiat de ei măcar, ci le-a poruncit să se ducă să se arate preoților.
Iar ei, făcând ascultare, s-au tămăduit pe cale, în timp ce mergeau. Este ca și cum Mântuitorul ne-ar spune, prin aceasta: „Înaintează! Cu cât vei înainta, te vei vindeca! Dacă stai pe loc, nu te vindeci”.
Boala si tamaduirea sufletului
După cum spune Biblia, leproșii s-au curățat „pe când se duceau”. Aceasta înseamnă „un drum de pocăință, de rugăciune”.
Cu cât guști mai mult că „bun este Domnul”, cu atât Îl vei dori mai mult. Cu fiecare minut de rugăciune în plus pe care îl adaugi la mica ta pravilă, cu atât vei gusta mai mult din roadele ei.
Citește și – „Ca să zici rugăciunea inimii trebuie să ai inimă!” Părintele Ghelasie Țepeș
Surse articol:
1. Alex Chiru, Un mod diferit de a face rugăciune: https://www.youtube.com/watch?v=f2AgllUDosk&ab_channel=AlexChiru
2. Narcis Stupcanu, Pilda judecătorului nedrept: https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-zilei/luca-18-2-8-pilda-judecatorului-nedrept-160736.html
