Rugăciunea „Doamne Iisuse” – un medicament puternic pentru curățirea INIMII

După cuvântul Domnului, ni s-a poruncit să ne rugăm neîncetat. Nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de rugăciunea noastră, ci pentru că noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Fără de rugăciune, suntem o pradă ușoară ispitelor și necazurilor.

Sfinții Părinți au descoperit cea mai simplă rugăciune pe care o putem rosti clipă de clipă, pentru a ne menține mintea trează și inima „caldă”, dăruită lui Dumnezeu.

Rugăciunea Inimii

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” Rostită cu multă luare aminte și perseverență, această rugăciune forează adânc în sufletul nostru și preschimbă întunericul dinlăuntru în lumină.

Nu în mod întâmplător a fost numită rugăciunea inimii, sau rugăciunea minții. Ea ne ajută să vedem răul care se ascunde în inimă și pe care nu-l vedem decât atunci când un anumit stimul face ca acesta să iasă la iveală prin expresia feței, prin cuvinte sau chiar prin fapte.

Este un adânc de neînțeles inima omului, spunea Sfântul Macarie. Nimeni nu este curat cu desăvârșire.

Invidia, lăcomia, iubirea de bani, suspiciunile, gândurile rușinoase, ura, nedreptatea, supărarea, răutatea, egoismul, viclenia, obrăznicia, ținerea de minte a răului, disprețuirea celorlalți, ironia, judecarea aproapelui, mânia, atașarea de lucrurile materiale – toate acestea sunt patimi care ne stăpânesc și de care trebuie să ne curățim.

Trebuie doar să ne dorim să vedem răul care se ascunde în noi pentru a ne izbăvi. Sfântul Macarie cel Mare (Egipteanul) ne povățuiește astfel, zicând:

„Intră tu, cela ce vrei să ai inima curată, și înaintează către cugetul tău robit păcatului și privește mai jos decât cugetul, mai adânc decât gândurile tale, în vistieria grăitoare a sufletului tău, privește deci șarpele răului care se târăște și se cuibărește înăuntru.” 

Și doar atunci când vom ucide acest rău vom putea să ne lăudăm că suntem curați înaintea Domnului.

Răul iese din inima noastră cu ajutorul rugăciunii stăruitoare. „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele”, zice David în Psalmul 50.

Cel care dorește să se curățească, trebuie să se roage ca Dumnezeu să-l lumineze pentru a vedea relele care zac în stare latentă în inima lui, și cu ajutorul Lui să le alunge.

Sfinții Părinți spun că “este cu neputință să ne curățim inima de gândurile înverșunate și să izgonim diavolii fără deasa chemare a numelui lui Iisus Hristos” (Filocalia, vol.1, p. 145).

Sfântul Nicodim Aghioritul ne învață pe noi, cei care trăim în lume și avem o mulțime de griji, să ne rezervăm în fiecare zi un răstimp pentru rugăciunea inimii.

“Dacă nu ai putere să o faci totdeauna din pricina lumii și a tulburărilor, fă-o cel puțin o oră sau două pe zi, mai ales seara, într-un loc liniștit, întunecos, retras (propriu) acestei sfinte și duhovnicești lucrări. De multe foloase te vei bucura întru aceasta, și roade bogate vei culege.”

Această rugăciune poate să scoată păcatul care trăiește înăuntrul inimii, și tot acesta poate să-l dezrădăcineze, tot acesta poate să supună vrăjmașul și încet încet să-l scoată pe de-a-ntregul dinăuntrul inimii”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Numele Domnului Iisus Hristos coborând în adâncul inimii va supune șarpele care stăpânește în ea și va mântui și va umple de viață sufletul. Continuă în chip statornic chemarea numelui Domnului Iisus, astfel încât inima să și-l însușească în adânc acum, și Domnul să-și însușească inima ta în adâncul Său, așa încât aceștia doi să se facă una.”

„Sufletul care se îndeletnicește cu rugăciunea lui Iisus, întâi poate vedea viclenia din adâncul inimii lui și abia după aceea poate vedea bunătatea.”

Pentru a rosti neîncetat rugăciunea și a ne curăți inima de patimi și de vicii, este nevoie de multă osteneală și perseverență: „Este nevoie de mult timp și multă străduință pentru a izgoni vrăjmașul din inimă și pentru a se sălășlui acolo Hristos.”

Sursă: „Inima în Scrierile Sfinților Părinți”, Arhimandritul Spiridonos Logothetis