Când faci un pomelnic, scrie și câțiva săraci, că e mare pomană
Milostenia este de mai multe feluri. Cineva oferă bani unei persoane sau familii necăjite și face un act de milostenie. Altcineva oferă un sfat cuiva aflat în nevoie.
Milostenie se cheamă și atunci când faci o rugăciune pentru o persoană bolnavă, inconștientă sau cu probleme.
Cand faci un pomelnic, scrie si cativa saraci, ca e mare pomana: Manastirea Curchi
Cea mai înaltă formă de milostenie este când te rogi pentru mântuirea cuiva. Aceasta este de altfel o datorie creștină. A dori binele aproapelui nu doar în viața aceasta, ci mai ales în veșnicie.
Aceasta înseamnă să te rogi pentru mântuirea celor dragi, să ceri de la Dumnezeu cele ce sunt lor de folos pentru dobândirea vieții veșnice.
Citește și – E păcat să dăm milostenie celor care pot munci?
Rugăciunea pentru mântuirea oamenilor o putem săvârși oriunde, indiferent de loc. Singurul lucru care contează este să ne rugăm în ascuns, fără să dezvăluim această taină celor pentru care ne rugăm. Mântuitorul spune că toate faptele bune trebuie făcute în ascuns, adică în taină, fără să trâmbițăm celor din jur.
Rugăciunea personală pentru mântuirea aproapelui o putem întări prin rugăciunile preoților și a Bisericii.
Cum anume? Lăsând un pomelnic la altar cu numele celor pe care îi purtăm în rugăciuni, pentru ca preotul să îi pomenească la Proscomidie sau la Liturghie. Aceasta este una din cele mai mari și puternice rugăciuni.
Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria spunea că atunci când scriem un pomelnic pentru noi și casa noastră, să trecem și câteva persoane din afara familiei, care au trebuință de ajutor de la Dumnezeu, fie vii, fie adormiți.
„Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune și unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni și a murit, săraca. Este mare pomană”.
Părintele Cleopa considera că aceasta este milostenie duhovnicească și că este mai valoroasă decât milostenia materială.
Cea mai mare milostenie duhovnicească este rugăciunea și pomelnic pentru cei mutați la Domnul. Aceștia nu se mai pot ruga pentru dânșii, nu mai pot săvârși fapte bune care să le îmbunătățească starea și locul în care se află.
Însă prin rugăciunile și milosteniile făcute în numele lor, Îl înduplecăm pe Dumnezeu să le dea odihnă și iertarea păcatelor.
„Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuți dincolo, în veșnicie”.
Să nu-i neglijăm niciodată rugăciunea și milostenia pe cei adormiți. Chiar dacă Dumnezeu a făcut ca trecerea timpului să aline durerea pierderii celor dragi, să nu îi dăm uitării.
Citește și – Rugăciunea pentru cei adormiți este actul suprem de milostenie
Să facem în numele lor rugăciuni și fapte bune, ca pentru cei care nu mai pot face nimic pentru sufletul lor. Aceștia au cea mai mare nevoie de ajutor.
Sursă articol: Părintele Cleopa Ilie, Pomelnicul – milostenie duhovnicească, Doxologia: https://doxologia.ro/pomelnicul-milostenie-duhovniceasca
