Scopul dragostei este de a-l face fericit pe celălalt
Dragostea nu are nici un alt scop decât acela de a se dărui și a-l face fericit pe celălalt. Atunci fericirea celuilalt devine fericirea ta. Așa se explică de ce oamenii care iubesc, chiar dacă nu li se răspunde cu aceeași iubire, se simt fericiți.
Nimic nu împlinește mai mult sufletul omului decât dragostea pe care el o oferă, și nu cea pe care o primește. După numărul mare de persoane nefericite ne putem da seama ce fel de iubire se „practică” azi pe la noi.
Nefericit este doar cel care nu a înțeles că iubirea nu se așteaptă de la ceilalți, nu se caută în ceilalți, ci se oferă fără a pretinde nimic în schimb. Această lege creștinească este valabilă în toate tipurile de relații. Pentru că iubire nu înseamnă doar iubirea care se înfiripă între un bărbat și o femeie.
Dragostea înseamnă a-l sluji pe celălalt, oricine ar fi el, spune dr. Dmitrii Semenik.
„Iubim doar în măsura în care dorim să-i facem bine omului nostru drag. Cu cât ne gândim mai puțin la noi înșine, cu cât suntem mai puțin preocupați de căutarea plăcerilor sau de confortul nostru, și dimpotrivă, cu cât suntem mai pregătiți să ne sacrificăm pe noi înșine și puterile noastre, capacitățile noastre, cu atât suntem mai capabili să iubim”.
Acesta este un mare adevăr, care arată motivul incapacității noastre de a oferi iubire dezinteresată celor din jur.
Dacă iubești doar pentru că celălalt te iubește, trebuie să știi că aceasta nu înseamnă că iubești.
„Dragostea nu-i atunci când iubești pentru că celălalt este frumos, corect, nebăutor, nefumător, asigurat material, ci atunci când pur și simplu iubești”.
Iubirea adevărată nu este motivată de nimic. Nu are alt interes decât acela de a-l face fericit pe celălalt.
Unul din motivele pentru care atât de multe cupluri se despart este că soții nu sunt capabili să-l iubească pe celălalt cu tot cu defectele lui.
„Dacă omul ți se pare frumos, inteligent, talentat, asta nu e neapărat dragoste. Altceva este când îi știi și-i iubești defectele”.
Când iubești pe cineva, acela devine o prioritate în viața ta. Te deprinzi să renunți la tine și la dorințele tale, așa încât lui să-i fie bine.
„Te îngrijorezi pentru sănătatea lui, te gândești la starea lui sufletească, te gândești cum se simte, cum îi merge în planul carierei […]”.
Căsătoria înseamnă că te-ai unit cu celălalt deplin și pentru totdeauna. Așa cum spune în taina Sfintei Cununi, trebuie să rămâi cu el „și la bine și la rău”.
Din păcate, oamenii nu se mai aleg unii pe alții pentru că se iubesc și pentru că s-au regăsit unul pe altul, ci pentru aspectul fizic sau material.
„Frumusețea, pasiunea sunt plăcute, dar ce te faci dacă te-ai îmbolnăvit sau dacă ai suferit un accident și ți-ai pierdut frumusețea?”
În multe cazuri, partenerul nu este dispus să meargă până la capăt alături de tine, „să vegheze la căpătâiul tău, căci în jur sunt multe persoane de sex opus frumoase și sănătoase […]”.
Cel care iubește nu trădează. El rămâne fidel până la capăt. Așadar, dragostea nu trebuie confundată cu pasiunea și cu emoțiile.
În iubire nu există egoism sau individualism.
„Să ne amintim de responsabilitatea pe care o avem față de cei dragi. Să nu așteptăm dragoste, ci să dăruim noi înșine dragoste, s-o investim în celălalt și atunci vom primi dragoste în inima noastră”.
Surse:
1. Dmitrii Semenik, Ce este și ce nu este dragostea? Doxologia: https://doxologia.ro/terapie-pentru-suflet/ce-estenu-este-dragostea
2. Dr. Pavel Gumerov, Cum putem păstra dragostea? https://doxologia.ro/familie/casatorie/cum-putem-pastra-dragostea
3. Dmitrii Semenik, Ce este dragostea? Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ce-este-dragostea