Dacă nu avem dragoste, să ne purtăm ca și cum am avea-o
Nu guvernul, nu serviciile sociale, nu conducătorii de stat sunt vinovați de faptul că în multe locuri din lume, în acest secol al modernității, există încă oameni săraci.
Așa cum statul nu se uită la săraci, nici noi nu ne oprim să ajutăm un om necăjit atunci când ne iese în cale.
Daca nu avem dragoste, sa ne purtăm ca si cum am avea
Fiecare dintre noi este răspunzător de săracul pe care îl întâlnește și nu îl ajută după putere.
Ne plângem de sărăcia materială, dar suferim cu toții de o sărăcie infinit mai mare și mai importantă: sărăcia spirituală. Nu îi ajutăm pe cei sărmani pentru că ne lipsește dragostea autentică.
Aceasta este lipsa noastră cea mai cruntă. Nu banii, nu mâncarea, nu hainele, nu casa, ci inima iubitoare.
Dacă fiecare ar oferi din puținul lui săracului pe care îl întâlnește, atât el, cât și cel sărac, ar scăpa de sărăcie. Amândoi ar simți cum iubirea și într-ajutorarea este cea mai mare bogăție.
Nu îi putem iubi pe cei săraci pentru că îi judecăm. Îi criticăm pentru că nu muncesc, că nu vor să se intre în „rând cu lumea”, că dau banii pe băutură, pe țigări și pe jocuri. Îi respingem pentru că nu se spală, miros urât și ne fac de rușine când stau în preajma noastră.
Îi criticăm fără să luăm în calcul rănile lor sufletești, traumele, circumstanțele nefaste în care au fost crescuți și educați și alte motive pentru comportamentul lor neadecvat.
Care este cel mai important lucru din viața noastră? Dragostea de Dumnezeu și de aproapele, spun stareții din Muntele Athos. Ne-o poruncește Mântuitorul, înainte de toate.
Noi vom replica mereu că nu avem această dragoste. Ce putem face? De unde luăm puterea de a iubi? Din propria noastră hotărâre de a iubi.
De a ne strădui să iubim. Această iubire vine în suflet atunci când dezrădăcinăm din noi iubirea de sine, egoismul, mândria, mânia, ura, îndreptățirea de sine, judecarea, osândirea aproapelui.
Unii se ostenesc zeci de ani să ajungă la iubirea divină față de oameni, adică la o iubire dezinteresată, profundă, completă, jertfelnică.
Cei care se plâng că nu au dragoste în suflet, pot încerca un exercițiu simplu: să trăiască și să se poarte ca și cum ar avea iubire în suflet.
Sigur, dragostea este o virtute care se instalează în sufletul nostru după multă lucrare în acest sens. Ea este o roadă a Duhului Sfânt, o încununare a tuturor strădaniilor noastre săvârșite cu smerenie.
„Chiar dacă nu percepem avem nimic bun în noi, trebuie să trăim ca și cum Duhul Sfânt ar fi în noi”.
Părintele Nicolae Steinhardt are o expresie minunată: „dăruind, vei dobândi”.
Când nu avem dragoste, să ne purtăm ca și cum am avea-o. Iar dăruind altora ce nu avem, vom dobândi acel ceva chiar în momentul în care îl dăruim.
Să oferim ca și cum am fi cei mai bogați oameni din lume, iar acea bogăție va veni la noi în mod garantat. Pentru că Dumnezeu a făgăduit că va întoarce însutit celor care fac un sacrificiu pentru El.
Sursă: Altarul Credinței, Să trăim în aşa fel ca şi cum aş avea această dragoste: http://altarulcredintei.md/sa-traim-in-asa-fel-ca-si-cum-avea-aceasta-dragoste/
