Doamne, facă-se voia Ta în viața mea!

Îndemnul de a-I cere lui Dumnezeu ajutor în necaz și greutăți îl avem de la Însuși Hristos Domnul, Care ne spune: „Cereți și vi se va da vouă” (Matei 7, 7).

Iar pentru a ne întări convingerea că rugăciunile noastre vor fi ascultate, zice: „Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea” (Marcu 11, 24).

Parintele Sofan Boghiu

Acel „toate” se referă cu siguranță la cele care ne sunt de folos spre mântuire. Așa cum spunea Părintele Sofian Boghiu, prin rugăciune putem dobândi orice de la Dumnezeu, atâta timp cât rugăciunile noastre sunt vrednice de El, adică drepte și bune.

Mai mult decât orice, trebuie să cerem de la Dumnezeu smerenie, vreme de pocăință și mântuire. Iar „celelalte”, adică cele de trebuință vieții, „se vor adăuga nouă”.

Pentru ca cererile noastre să fie auzite, trebuie să ne rugăm cu inima curată, cu credință, cu stăruință și cu smerenie, spune Părintele Sofian.

„Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererii sale, va dobândi și o pace lăuntrică pe care nu i-o poate da lumea, acea pace făgăduită de Iisus Hristos Mântuitorul, când a spus: „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27).

Rugăciunea nu este așadar numai un mijloc de împlinire a cererilor noastre cele mai urgente, ci un prilej de alipire de Dumnezeu, de Izvorul tuturor bunătăților.

Rugăciunea aduce în suflet multă nădejde, tihnă și bucurie. Când ne rugăm, simțim prezența lui Dumnezeu și ne umplem de pace.

„Simțim atunci o siguranță, aceea că nu suntem singuri pe lume, numai oamenii, cu noi este Dumnezeul părinților noștri, Care ne ocrotește și ne apără în viața noastră pământească”.

Nu întotdeauna rugăciunile noastre sunt împlinite îndată. Avem pildă chiar din viața oamenilor cu viață sfântă, precum mama Fericitului Augustin, Sfânta Monica. Ea s-a rugat vreme de 18 ani ca Dumnezeu să-l întoarcă pe fiul ei la credință.

Cererile ei nu au rămas fără răspuns. Căci Dumnezeu l-a luminat pe fiul ei când a crezut de cuviință, înzestrându-l cu daruri duhovnicești pentru răbdarea și stăruința în rugăciune a mamei sale.

Se întâmplă însă de multe ori ca cererile noastre să nu fie bune, de aceea Dumnezeu nu se grăbește să le împlinească. Pentru acest motiv, ca o măsură de „precauție”, Părintele Sofian ne îndeamnă să adăugăm la finalul fiecărei rugăciuni aceste cuvinte:

„Doamne, Care știi toate, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă! Doamne, facă-se voia Ta în viața mea!”

_______________________________