BLÂNDEȚEA are forța de a TĂMĂDUI răul, din noi și din jurul nostru

„Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29)

Blândețea și smerenia sunt cele mai mari virtuți pe care Mântuitorul ni le oferă ca pildă și model de urmat. Ele nu se dobândesc ușor, pentru că nimic nu este mai dureros decât să-ți înfrângi orgoliile, să smulgi iubirea de sine din inimă, să lepezi mândria, trufia și egoismul, și să te smerești.

Părintele Dumitru Stăniloae aseamănă aceste virtuți cu două flori care cresc în inima noastră prin răbdarea ocărilor și a necazurilor, prin nădejde și credință în Dumnezeu.

Blândețea este înainte-mergătoare smereniei. „Ea se naște după ce, prin răbdare, au fost eliminate din fire patimile mâniei”. Omul blând biruiește toate duhurile rele prin răbdarea și blândețea sa.

Blândețea îi oferă omului puterea să rămână același „în fața onorurilor și a jignirilor”, să rămână „neafectat de supărările pe care i le face aproapele și de a se ruga sincer pentru el”.

Blândețea este maica iubirii. Ea se înrudește cu ascultarea și cu supunerea, cu simplitatea și cu înțelepciunea. Dimpotrivă, omul mânios viețuiește în întuneric și în neștiință. El se chinuie din pricina răutății care îl stăpânește.

Prin blândețe se înfrânează mânia și se alungă diavolii. Prin blândețe ne asemănăm lui Dumnezeu și îngerilor Săi de lumină.

„În inima celor blânzi Se odihnește Domnul, iar sufletul tulburat e scaunul diavolul”.

Omul blând „a înlăturat din sine toate pricinile care susțineau separația lui de semeni”. Părintele Dumitru Stăniloae mai spune că blândețea ne dă să simțim liniștea nepătimirii, adică lipsa patimilor egoiste.

Cel blând gândește simplu și are o vedere largă și cuprinzătoare asupra lucrurilor. Fiind lipsit de dorințe pătimașe, nu se tulbură de nimic și nu trece de la o stare la alta, ci rămâne același în orice situație, bună sau rea, având credință în Dumnezeu.

Nimeni să nu creadă că blândețea și smerenia înseamnă slăbiciune. Dimpotrivă, aceste virtuți au „puterea de a tămădui ura, de a astupa prăpăstiile dintre euri”. Iată ce frumos spune profesorul Stăniloae:

„Cu adevărat omul blând e singurul care câștigă biruință asupra pământului”.

________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Pr. Dumitru Stăniloae, Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002