„Dacă iubești pe cineva mai mult, iar pe altcineva mai puțin, dragostea ta nu este dumnezeiască”
Cu toții avem persoane pe care le iubim și persoane pe care le antipatizăm, le privim cu ostilitate sau care ne sunt cu totul indiferente.
Iată ce spunea Sfântul Paisie Aghioritul despre acest fel de dragoste: „Când iubești pe un frate mai mult și pe altul mai puțin, dragostea ta nu este dumnezeiască”.
La măsura unei astfel de iubiri trebuie să ajungem noi. Să îi iubim pe toți oamenii la fel, indiferent că ne sunt rude, prieteni, vecini, colegi sau necunoscuți. Indiferent dacă ne-au ajutat vreodată sau s-au purtat frumos cu noi. Indiferent dacă ne simpatizează sau țin la noi.
Acest tip de iubire despre care ne învață Dumnezeu nu are nimic personal în ea, ci este plină de dăruire și de jertfă. Dragostea adevărată, spune Sfântul Apostol Pavel, nu caută „ale sale”, adică nu este o iubire egoistă, pătimașă, care caută doar plăcerea sa, ci este o dragoste care îndelung rabdă, care pe toate le suferă, care se poartă cu blândețe, cu bunătate, care nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
Dumnezeu vrea ca noi să ne asemănăm Lui în iubire, să fim desăvârșiți și sfinți. Bunul Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, și își revarsă cu milostivire darurile Sale peste întreaga lume.
El face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, și peste cei drepți și peste cei nedrepți, fără să facă părtinire. De toți se îngrijește și îi așteaptă și pe cei rătăciți să se întoarcă la El cu pocăință și să-și îndrepte căile vieții.
„Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru? Fiți dar voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 46-48).
Părintele Pavel Gumerov spune că „dragostea autentică este dezinteresată, se săvârștește în numele lui Dumnezeu și în numele aproapelui”. Cel care iubește cu adevărat nu așteaptă nimic în schimb, nu cere nimic, ci se bucură să dăruiască, să se jertfească.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca să iubească și să cultive dragostea, să facă binele pentru semenii lui.
„Altă cale decât cea a iubi fără a aștepta nimic în schimb pur și simplu nu există. Toate celelalte nu sunt iubire adevărată”.