Liniștea generată de rugăciune este un ajutor terapeutic puternic – chirurgul Alex Carrel

Chirurgul francez Alex Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, scrie în lucrarea sa „Puterea extraordinară a rugăciunii către Dumnezeu” că aceasta dă omului o pace și o liniște care îl vindecă și îl transformă profund.

„Liniștea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic”. Această vindecare se adresează nu doar trupului, ci mai ales sufletului și puterii gânditoare.

Așa se explică faptul că bolnavii care nu se vindecă trupește experimentează o transformare lăuntrică extraordinară, ca efect al rugăciunii și al credinței.

Nu toți cei bolnavi își recapătă sănătatea, însă prin apelul lor disperat la ajutorul lui Dumnezeu, dobândesc o mai mare binefacere: tămăduirea patimilor sufletești, înțelepțirea minții și inițierea în tainele lui Dumnezeu.

Atunci când omul Îl descoperă pe Dumnezeu se simte înnoit cu totul. Viața lui capătă un sens profund. Se simte împlinit și fericit, chiar dacă suferă necazuri sau dureri. 

Acest lucru este de neînțeles pentru necredincioși, pentru că ei m-au cunoscut iubirea, mila și bunătatea lui Dumnezeu.

Omului care se roagă i se schimbă modul de a gândi, de a vorbi, de a se comporta. Ajunge să sufere boala cu mult stoicism și demnitate, pentru că înțelege taina Crucii.

Iată ce frumos vorbește doctorul Carrel despre influența covârșitoare pe care rugăciunea o are asupra celui care o săvârșește cu regularitate:

„Încetul cu încetul, se instalează o liniște interioară, o armonie spirituală și morală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, bârfa, calomnia, grijile, de a suporta mai ușor pierderea celor dragi, durerea, boala și moartea”.

Rugăciunea rostită cu regularitate are o acțiune binefăcătoare asemănătoare unei glande cu o funcționalitate normală, spune dr. Carrel.

Ea îl preschimbă treptat pe om la nivel mental și organic deopotrivă. Conștiința lui se luminează încetul cu încetul, și omul ajunge să-și vadă „adevăratul chip.

Își descoperă egoismul, lăcomia, greșelile de judecată și orgoliul, care stăteau ascunse în umbră”.

Ajuns în acest stadiu de iluminare, omul este atras puternic de Dumnezeu. Vrea să se apropie mai mult, să cunoască mai mult, să-și răscumpere păcatele prin pocăință, să pună început bun vieții.

Rugăciunea și legătura cu Dumnezeu îl umple pe om de pace, iar starea lui luminoasă se transmite și celor din jur.

„Seninătatea privirii, liniștea atitudinii, seninătatea comportamentului, și când este necesar, acceptarea cu seninătate a morții.

Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual” și produce un fel de „regenerare a personalității”.