„Dacă nu cerem ajutorul lui Dumnezeu, în zadar ne chinuim” – Sfântul Paisie Aghioritul
Dumnezeu se poartă cu noi ca față de fii, ca un Părinte iubitor, îndurat și mult-milostiv. Cu atât mai mult îi iubește și îi ajută pe cei care Îl iubesc și Îl cheamă în ajutor.
Prea puțin însă „accesăm” acest ajutor dumnezeiesc, din cauză că trăim departe de Dumnezeu, de poruncile și de cuvântul Lui.
Dumnezeu poate interveni oricând în viața noastră, să ne ajute, însă noi nu cerem aceasta. Părintele Arsenie Boca spunea că „Dumnezeu ne-a adus de la neființă în ființă, dar ca să ne mântuiască, nu poate fără noi”.
Pentru că ne-a creat liberi, Dumnezeu nu ne forțează să-L iubim, nu ne silește să împlinim poruncile Sale, ci ne lasă să decidem singuri încotro vrem să merge și așteaptă să vadă înspre ce înclină inima noastră.
Toate se dobândesc prin rugăciune. Dar noi pierdem toate ceasurile zilei în treburile noastre și motivăm că nu avem timp să mai vorbim cu Dumnezeu. Pentru a săvârși o rugăciune din inimă nu avem însă nevoie nici de un loc sau de un timp anume.
Ne putem ruga oriunde, în taina sufletului, strigând dintru adâncuri, revărsând înaintea lui Dumnezeu necazul nostru, sau aducându-i slavă, laudă și mulțumire neîncetată.
„Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide.
Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, oare el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?” (Matei 7, 7-11).
Sfântul Paisie Aghioritul spunea că Dumnezeu așteaptă să-L rugăm să ne ajute, chiar dacă El știe cele ce avem nevoie, pentru că ne-a înzestrat cu libertate.
„Atunci când ne doare pentru aproapele nostru și Îl rugăm pe Dumnezeu să-l ajute, El se înduioșează foarte mult și intervine fără ca să silească voia noastră liberă. Dumnezeu vrea să ajute pe oamenii ce suferă. Dar pentru ca să-i ajute, cineva trebuie să-L roage.
Pentru ca Dumnezeu și sfinții să ajute, trebuie ca omul însuși să vrea și să ceară aceasta, altfel nu intervin”.
Părintele Paisie ne aduce aminte de vindecarea paraliticului, pe care Mântuitorul l-a întrebat dacă voiește să se facă sănătos înainte de a-l vindeca. Nu l-a vindecat împotriva voinței sale.
„Dacă omul nu vrea, Dumnezeu respectă libera sa alegere. Dacă cineva nu vrea să meargă în rai, Dumnezeu nu-l ia. Afară numai dacă a fost nedreptățit și stăpânit de neștiință, fiind astfel îndreptățit să primească ajutorul dumnezeiesc”.
„Uneori nici nu apuci să clipește, atât de repede se află Dumnezeu lângă tine”. Dar dacă nu cerem ajutorul dumnezeiesc, viața noastră se complică și ne chinuim. Mântuitorul Însuși ne-a zis că fără El nu putem face nimic, pentru că El este Calea, Adevărul și Viața.
„Atunci când cerem ajutor, Hristos ne leagă cu o sforicică prin harul Său și ne ține. Suflă vântul de ici și de colo, dar nu ne primejduim, fiindcă suntem legați. Însă atunci când omul nu înțelege că Hristos este Cel Care îl ține, se desface legătura sforicelei și îl bat vânturile de ici și de colo și se chinuiește.”
Dumnezeu pe toate le ține cu atotputernicia Sa. Niciodată nu trebuie să uităm că toate atârnă de Dumnezeu, și numai o clipă dacă își închide îndurările Sale, pierim cu totul.
„Doar puțin să ne lase harul lui Dumnezeu, și nu mai putem face nimic. Precum în viața fizică, dacă Dumnezeu ne ia pentru puțin oxigenul, îndată murim, tot astfel și în viața duhovnicească, dacă se retrage pentru puțin harul dumnezeiesc, s-a terminat, ne-am pierdut.”
