Bozul – proprietăți, recoltare, utilizări, riscuri (tot ce trebuie să știi)
Bozul face parte din aceeași familie cu socul, fiind considerat ruda lui sălbatică.
Aceste două plante pot fi ușor confundate, însă proprietățile lor sunt asemănătoare.
Bozul (Sambucus ebulus) este folosit în scop terapeutic încă de pe vremea medicilor greci ai antichității.
Primele descrieri ale utilizărilor sale terapeutice apar în „Naturalis Historia” scrisă de Pliniu cel Bătrân, dar și în enciclopedia „De Materia Medica” a lui Dioscorides.
Cuprins
Ce conține bozul
Cercetătorii arabi au publicat în 2017 o recenzie în care arată efectele biologice și aplicațiile clinice ale bozului.
Studiile au arătat că bozul, la fel ca socul, este bogat în antioxidanți, precum antocianini, flavonoide și fenoli.
Conține de asemenea taninuri, fitosteroli, triterpeni, glicozide, acid clorogenic, acid malic, lectine, substanțe amare.
În scop medicinal se folosesc rădăcinile, frunzele, florile și fructele.
Acestea au proprietăți laxative, puragative, diuretice, vomitive, sudorifice, antiinflamatoare, analgezice și antialergice.
În ce boli ajută bozul
Studiile clinice au arătat că bozul poate fi eficient în următoarele afecțiuni:
- dermatita de contact
- tulburările metabolice (scade colesterolul și trigliceridele)
- diabet
- osteoartrita la genunchi (gel pe bază de boz)
Bozul în medicina tradițională
Bozul este folosit în medicina tradițională de mai bine de 5.000 de ani în Europa.
Părți diferite ale sale erau utilizate în infecții, febră, dureri în gât, artrită reumatoidă și mușcături de insecte.
În medicina tradițională persană, bozul este folosit ca analgezic în dureri articulare, fracturi, dislocări.
Este de asemenea indicat în boli uterine, gută, afecțiuni dentare, arsuri, fistule.
La nivel extern, este aplicat în durerile reumatice, abcese, răni, mușcături de șarpe, edeme, răceli, eczeme, febră.
Intern, frunzele sunt administrate ca purgativ, diuretic sau diaforetic.
Au de asemenea indicații în dureri de stomac, hemoroizi și răni (fierte în lapte și aplicate extern).
Bulgarii folosesc florile de boz ca diuretic, tonic, antiseptic și purgativ.
În România, planta este întrebuințată cu precădere în răceli, reumatism și ca agent diuretic și bacteriostatic.
Studiile preclinice au arătat că extractul hidroalcoolic de boz, bogat în flavonoide și fenoli, are efect puternic antioxidant.
Datorită proprietăților antiinflamatoare, este recomandat în dureri articulare, dureri reumatice și dureri în gât.
La șobolani a fost demonstrat efectul său analgezic.
Bozul este un agent antimicrobian și antifungic natural.
Are efecte împotriva Stafilococului auriu rezistent la meticilină.
Inhibă Stafilococul epidermidis, Klebsiella pneumonia, Bacillus subtilis, Pseudomonas fluorescens, Enterococcus faecalis și Giardia.
Ajută la eradicarea Helicobacter pylori.
Bozul a demonstrat o toxicitate crescută împotriva hepatocarcinomului uman și a cancerului de colon.
Un efect mai puțin cunoscut este cel neuroprotector.
Prof. dr. Constantin Pârvu spune că în unele zone din sudul Transilvaniei, localnicii fac vin, rachiu și magiun din fructele coapte de boz.
Acesta notează că bozul este utilizat în medicina tradițională românească în următoarele boli:
- afecțiuni renale
- cistite, nefrite
- edeme
- hidropizie
- ascită
- tuse
- dureri de dinți
- constipație
- reumatism
- răni
- umflături
- contuzii
Citește și – La ce putem folosi fructele de soc
Când și cum se culege bozul?
Fructele de boz se recoltează în perioada august-octombrie, când au ajuns la maturitate și s-au copt complet.
Rizomul și rădăcinile se scot din pământ cu cazmaua în perioada de toamnă. Se spală, se taie bucăți mici și se lasă la uscat.
Frunzele se culeg vara, pe timp însorit, după ora 10.00. Se pun la uscat.
Florile se culeg în intervalul iulie-august.
Moduri de utilizare
Afecțiuni renale și ascită
Se pun 2 vârfuri de cuțit de pulbere de rizom și rădăcină la fiert cu 1 cană de apă. Când dă în clocot, se ia de pe foc și se strecoară. Se bea ½ cană de decoct dimineața, și ½ cană seara.
Dureri de măsele
Se pun 4 vârfuri de cuțit de pulbere la fiert cu 200 ml de apă, timp de 5 minute. Se strecoară și se ține ceaiul în gură 10-14 minute. Nu trebuie înghițit!
Răceli, dureri musculare
Se acoperă corpul cu frunze de boz și se învelește cu un cearceaf. Se stă 30-60 de minute, pentru a provoca transpirația.
Dureri de umăr
Se pun 150-200 g de rădăcină de boz sau de toată planta la fiert cu 5 litri de apă, timp de 20-30 de minute.
Ceaiul se strecoară și se adaugă în apa de baie. O cură durează 21 de zile. Se poate face de 2-3 ori pe an.
Decoctul de boz poate fi folosit și extern, pentru răni, umflături și dureri de picioare la animale.
Constipație
Se ia câte 1 lingură de suc stors din fructele coapte bine. Administrarea se face seara, înainte de culcare.
Obezitate
Se pun 100 g de rădăcină proaspătă de boz la macerat într-un litru de țuică sau rachiu natural.
După 5 zile, tinctura obținută se strecoară și se păstrează într-o sticlă închisă la culoare.
Se consumă câte 1-3 linguri înainte de masă.
Are un gust neplăcut și ihibă pofta de mâncare.
Datorită acțiunii purgative puternice, poate provoca deranjamente stomacale grave. De aceea nu trebuie să depășiți doza indicată.
Cura poate dura maxim 2 săptămâni. Este contraindicată celor care suferă de colici abdominale, intestin iritabil sau diaree.
Citește și – Tinctura de fructe de soc te ajută să slăbești (cum se face cura)
Este bozul toxic?
Despre toxicitatea și efectele secundare ale bozului se vorbește mai mult decât despre efectele sale benefice.
Cercetătorii spun că fructele crude de boz sunt otrăvitoare. Și celelalte părți ale bozului pot provoca toxicitate dacă sunt administrate în cantități mari.
Unele specii de Sambucus au frunze și tulpini otrăvitoare, care pot provoca dermatită de contact, iar fructele lor pot da deranjamente stomacale.
Bozul poate cauza toxicitate la nivelul ficatului sau rinichilor.
Cu toate acestea, oamenii de știință notează că toxicitatea bozului este la un nivel atât de mic încât poate fi neutralizată prin prepararea termică.
S-a dovedit că încălzirea plantei, chiar și pentru o durată scurtă de timp, înlătură riscul lectinelor toxice ale bozului, fără să afecteze conținutul de antioxidanți.
Pentru mai multă siguranță, este bine să folosiți boz și produse din boz de la magazinele naturiste.
Surse articol:
1. Marzie Jabbari, Babak Daneshfard, Majid Emtiazy, Ali Khiveh, and Mohammad Hashem Hashempur, Biological Effects and Clinical Applications of Dwarf Elder (Sambucus ebulus L): A Review, J Evid Based Complementary Altern Med. 2017 Oct; 22(4): 996–1001: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5871274/
2. Dr. Constantin Pârvu, Boz, Universul Plantelor, Mică Enciclopedie, Editura Enciclopedică, București, 2000, pp. 70-71
3. Paradis Verde, Macerat în țuică din rădăcini de boz, pentru scăderea în greutate: https://www.paradisverde.ro/retete-naturiste/macerat-tuica-din-radacini-de-boz-pentru-scaderea-greutate
4. Gazeta de Sud, Bozul, un remediu excelent pentru slăbit: https://www.gds.ro/Sanatate/2008-10-31/Bozul-un-remediu-excelent-pentru-slabit/
5. Dicționarul Plantelor de Leac, Bozul, p. 15
Stiam , de mic copil , ca boziul este o planta toxica .Femeile la tara ( sau care cresteau pasari ) ,puneau frunze de boziu in cotetele pasarilor , pentru a le scapa de „paduchi”. Nu stiam ca are atatea asemenari cu socul.