În august 2003, a fost făcută o descoperire monumentală în Masivul Bucegi, şi anume, o Sală a Proiecţiilor holografice cu informaţii preţioase din istoria omenirii, inestimabiile informaţii ştiinţifice şi  nu numai.

Muntii Bucegi

Descoperire epocală

Descoperirea din Bucegi din anul 2003, realizată de către SRI este cea mai mare descoperire arheologică de pe planetă, dar şi din toate timpurile.

În interiorului Maivului Bucegi, exact sub platoul dintre Sfinx şi Babele, la aproximativ 50 de metri adâncime, a fost descoperită o străveche tehnologie a atlanţilor, net superioară celei existente în prezent pe planetă.

Zona, spionată cu sateliţi de către Pentagon

Unul dintre programele militare secrete şi de spionaj geodezic, bazat pe tehnologia bionică a undelor de formă ale Pentagonului, a reperat o structură aparte într-o anumită zonă a Bucegilor.

În interiorul muntelui a fost identificat un spaţiu gol, care nu avea corespondenţă cu exteriorul. Avea forma unui tunel regulat, care avea să cotească brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade.

Scanarea muntelui prin satelit a dezvăluit două bariere mari ale structurii din interiorul solid de piatră, de la începutul tunelului, până la sfârşitul lui, dovedindu-se impenetrabile pentru orice tip de analiză sau sondare.

Astfel au fost descoperite două baraje energetice artificiale, prima barieră fiind asemănată unui zid impenetrabil, care blochează gura unui tunel, în timp ce al doilea baraj energetic era imens, precum o cupolă sau semisferă, aflată la capătul opus al tunelului.

Şi mai interesant este faptul că atât blocurile energetice, cât şi misteriosul tunel, sunt aliniate cu Sfinxul şi Babele (formaţiunile de la exterior).

Baraj energetic asemănător cu cel din Irak

Echipa de la Pentagon a observat că ceea ce se află în Bucegi, şi anume, barajul energetic semisferic, are frecvenţa de vibraţie şi forma identice cu cea a structurii subpământene ultra – secrete, descoperită în Irak, în apropiere de Bagdad.

Acest fapt a atras, inevitabil, atenţia serviciilor special americane, dat fiind faptul că la scurt timp după descoperirea din Irak, americanii au declanşat un război, la doar câteva luni, aceştia având acces la cel mai mare secret, despre care irakienii nu reuşiseră încă să ȋl desluşească.

Explorarea misterului

La sfârşitul lunii iulie 2003, în urma unei analize geodezice a muntelui, s-a decis forarea în interiorul muntelui, mai multe maşini speciale deplasându-se la faţa locului, în speranţa de a pătrunde în fascinanta bază secretă, prin spargerea barierelor energetice.

Sfinxul din Bucegi

În cele din urmă, s-a reuşit spargerea barierei energetice iniţiale, care a permis pătrunderea în interiorul muntelui aproximativ 70 de metri. O primă încăpere avea să semene cu un tunel de metrou, perfect luminată (chiar dacă aparent nu există o sursă de lumină) şi cu pereţii lustruiţi. La capătul acestuia, o uriaşă poartă din piatră, care, prin culisare, se deplasase spre stânga, înaintea acesteia găsindu-se fascinantul baraj energetic.

Sursele care au participat la aceste operaţiuni de mare amploare (doi generali de la Pentagon şi consilierul prezidențial american se aflau acolo), spun că trei persoane din prima echipă de intervenţie au atins din neatenţie barajul invizbil, făcând stop cardiac instantaneu. Mai mult decât atât, orice obiect aruncat direct spre barajul energetic se transforma în praf.

La capătul tunelului a fost descoperită o altă barieră energetică, şi desenul a trei triunghiuri pe o rocă. Apăsarea unuia dintre cele trei triunghiuri a dus la anularea celei de-a doua bariere energetice, a cărei grosime ajungea la 1 cm.

Astfel, această comandă unică anula barajul energetic, deschizând poarta de piatră, care oferea acces în:

Marea Galerie

Deşi lipsită de orice sursă de lumină, Marea Galerie era perfect luminată, asemenea unei cupole, străpunsă de raze verzi şi albastre. Cu un zid aspru la atingere, care nu putea fi zgâriat, şi nici îndoit, galeria părea a fi organică şi însufleţită.

La capătul acesteia, echipa a descoperit un alt scut energetic, care a fost penetrat printr-o uşă sub forma unei holograme. Dincolo de acest portal se afla:

Camera Proiecţiilor

O sală cu o înălţime de 30 de metri şi aproximativ 100 de metri lungime şi lăţime. Odată cu pătrunderea în interiorul ei, s-a declanşat un scut energetic, al cărui rol consta în protejarea încăperii de orice influenţă externă.

În interiorul scutului au fost descoperite porţile care ofereau acces spre trei tuneluri, luminate de raze de nuanţă verde. De aici înainte, echipa nu a mai avansat, motivele fiind încă unele necunoscute (unii sunt de părere că baza este extraterestră).

Babele din Bucegi

Pe lângă scuturile energetice incredibile şi imposibil de explicat, în Sala Proiecțiilor au mai fost descoperite mai multe mese imense din piatră, nici una dintre ele neavând o înălţime mai mică de doi metri. La propierea de oricare dintre mese, o proiecţie holografică se prezenta simultan pe suprafaţa ei, prezentând aspecte dintr-un anumit domeniu ştiinţific de pe Terra.

Se pare căaceste mese, despre care se spune că ar fi aparţinut uriaşilor, sunt conectate prin fire aproape transparente, conectate, la rândul lor, la cutiile amplasate direct pe podea.

Declaraţia oficială a României

Iniţial, statul român a dorit să anunţe descoperirea epocală lumii întregi şi chiar să o pună la dispoziţia cercetătorilor, considerând că aceasta nu mai reprezenta o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial.

Pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională, s-a dus o adevărată luptă de culise între statul român şi reprezentaţii SUA, care se opuneau vehement acestei acţiuni. Două luni au durat deliberările diplomatice, argumentele pro şi contra, ca de altfel, promisiunile şi ameninţările făcute în perioada august – septembrie 2003.

Astfel, în urma unui acord ultra – secret semnat între cele două state, România a renunţat la ideea de a prezenta lumii enorma descoperire din Bucegi.

Sursele neoficiale spun că un motiv care ar fi stat la baza acordului de a ţine secretă întreaga operaţiune, ar fi constat în primirea rapidă în NATO a României, în primăvara anului 2004, parte din pachetul de ‘’compensaţii’’ pentru respectiva hotărâre.

Astfel, plasarea bazelor americane pe teritoriul României constituie o puternică pavăză pentru zona din Munţii Bucegi.