Locuri Minunate în România: Bisericile Rupestre din Cretă de la Basarabi

Fiecare regiune a ţării noastre ascunde un mister, o legendă sau o poveste unică de descifrat. Zona Dobrogei este de pildă mărturia vie a binecuvântării revărsate de Dumnezeu asupra pământului românesc. Pe aici a pătruns pentru prima dată duhul creştinesc, şi aici s-au şi împământenit primele tradiţii şi obiceiuri din cultul creştin-ortodox, la propriu şi la figurat. Aşezămintele rupestre de la Basarabi sunt un semn concret al prezenţei divine în ţara noastră.

Mergând pe firul istoriei creştinismului în România, ajungi în mod inevitabil la bisericuţele săpate în cretă de la Basarabi. Vorbim despre un adevărat complex arheologic, un sit de biserici, mănăstiri şi chilii care au adăpostit în urmă cu 1020 de ani monahi şi sihaştri români.

Potrivit cercetătorilor, acesta este primul aşezământ oficial de natură monastică de la noi din ţară. Ansamblul săpat în peretele calcaros este compus din 6 biserici, care cuprind numeroase camere şi galerii misterioase. Nu este un joc de copii, ci unul din cele mai renumite vestigii de origine creştină din întreaga Europă.

Bisericuţele din cretă au fost descoperite în anul 1975, la câţiva zeci de metri distanţă de Canalul Dunăre-Marea Neagră. La acea vreme se efectau lucrări de extindere a ariei de extragere a cretei din dealul Basarbi-Murfatlar. Muncitorii au lovit un masiv calcaros şi au dat de una din porţile de acces în complex. Labirintul de camere şi galerii erau de o frumuseţe aproape antică. Studiile de datare au confirmat ipoteza: bisericuţele şi camerele din cretă au fost întemeiate în anul 992.

Săpăturile făcute ulterior în zona respectivă au scos la iveală numeroase inscripţii pe pereţii din cretă, precum şi desene de oameni, animale şi cruci. Inscripţiile proveneau din mai multe limbi vechi: greacă, chirilică sau glagolitică. De sub praful alb s-au scos rând pe rând diferite obiecte cioplite în cretă, decorative sau de uz casnic.

Şantierul de la Basarabi a devenit în scurt timp un loc de pelerinaj unic pentru turiştii curioşi. Vizitele lor au degradat însă puţin câte puţin înscrierile găsite pe pereţi, şi chiar unele dintre galerii şi pereţi s-au prăbuşit din cauza ploilor.

În anul 1960 s-a început o restaurare amplă a complexului. Noile săpături au dezvăluit alte construcţii misterioase, şi anume un cimitir, schelete de oameni şi animale, precum şi vetre de foc. Doi ani mai târziu, campania de săpături a dezvăluit alte locuinţe, marcate de cruci pe pereţi, dar şi unelte de fier: cuie de fier, cuţite, târnăcoape şi topoare.

Lucrările de consolidare a acestui aşezământ miraculos au fost constant amânate din cauza lipsei de fonduri. În prezent, bisericile rupestre de la Basarabi se află într-o stare deplorabilă de degradare. Din unele biserici se mai pot vedea doar câţiva pereţi coşcoviţi.

Pe teritoriul României există un adevărat labirint de schituri şi mănăstiri străvechi ascunse în pământ şi în stânci, toate exprimând acelaşi duh al însingurării pentru Dumnezeu. Mult mai interesante sunt locuinţele rupestre din Mănătirea Corbii de Piatră din Câmpulung, Chilia lui Daniil Sihastrul din apropierea mănăstirii Putna, Chilia lui Bechir din malul de cretă a râpei Bechir din Soroca, grota lui Iustin Karmaliuk de lângă satul Valea Adâncă, Schitul Sfântul Gherman din Dobrogea, Şinca Veche şi peşterile dăltuite din Munţii Buzăului (satele Nucu şi Aluniş, cu peşterea lui Iosif şi Dionisie Torcătorul, Piatra Îngăurită,, Agatonul Vechi şi Agatonul Nou).

Pelerinii care trec pragul acestor locaşuri retrăiesc acelaşi dor de retragere în linişte şi rugăciune, un sentiment care caracterizează cel mai bine spiritul vieţii creştine de tip ascetic.

Grotele amenajate în munţi au reprezentat dintotdeauna pentru monahi şi sihaştri cel mai prielnic loc de apropriere de sfinţenie, care se realizează numai cu preţul lepădării de lume şi de cele lumeşti. Însă retragerea lor în taină era şi o strategie de apărare împotriva cotropitorilor, păgânilor şi „legilor societăţii”.

Unul din cele mai populare pelerinaje din România este peşterea Sfântului Apostol Andrei, locul în care se presupune că ar fi locuit acest mare ucenic al Mântuitorului, pe perioada în care a poposit pe plaiurile româneşti pentru a propovădui creştinismul. Peşterea de la Adamclisi este totodată vatră a primelor ritualuri ortodoxe din România.