Oboseala vine din mâniere, supărare, judecarea aproapelui
Unul din motivele pentru care omul obosește repede și își pierde pofta de viață este alimentarea unei stări spirituale negative.
„Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal, pentru că mergi contra curentului”.
Oboseala vine din judecarea aproapelui
Lupta cu viața înseamnă aici împotrivirea noastră față de tot ceea ce este bun, frumos și ziditor de suflet.
„Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva”.
Adesea suferim foarte mult din simplul motiv că ne împotrivim voii lui Dumnezeu și a situațiilor în care ne aflăm.
Ne răzvrătim lăuntric, suntem mânioși, nu avem răbdare, ne irită orice, ne deranjează tot timpul ceva. Această stare de permanentă nemulțumire ne afectează nu doar spirituală, ci și fizic.
Iată motivul pentru care ne simțim atât de obosiți, frustrați, lipsiți de vlagă și extenuați: nu ne lăsăm în voia lui Dumnezeu și nu acceptăm viața așa cum vine ea, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu necazuri.
Pentru a scăpa de această stare de oboseală psihică, sufletească și fizică, trebuie să alungăm gândurile și sentimentele cu încărcătură negativă și să ne umplem de gânduri frumoase, pline de lumină și de nădejde.
„Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește niciodată”.
Obosim pentru că suntem mult prea raționali, și prea puțin spirituali.
Pentru a ne putea bucura de viață trebuie să trăim mai mult cu inima, pentru că mintea mereu caută ceva și plăsmuiește gânduri, dorințe și iluzii care ne rănesc.
Inima caută în schimb liniște, pace și tihnă. Iar acestea le va găsi doar atunci când va înceta să mai judece, să se mai mânie, să se mai supere.
„Lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este între noi și noi, acea luptă interioară este cea care ne epuizează”.
