La Judecată nu vom fi întrebați cât de mult am postit, cât de mult ne-am rugat sau cât de multe cărți am citit.
Sunt bune și acestea, dar mai mare decât toate este dragostea. Iubirea va fi criteriul după care Dumnezeu va judecată lumea.
Postul este bun și folositor, pentru că ne învață să nu mai fim egoiști. Rugăciunea la fel. Dar degeaba postim și ne rugăm neîncetat dacă inima rămâne rece sau indiferentă față de cei din jur.
O inimă rece față de aproapele arată cât de departe suntem de Hristos. La Judecata de Apoi nu ne va recunoaște. Ne va spune: Duceți-vă de la Mine, nu vă cunosc pe voi.
Iar noi nu ne vom putea apăra zicând că nu am omorât pe nimeni, nu am furat, nu am făcut rău. El ne va spune: „Dar pe cel flămând l-ai hrănit? Pe cel gol l-ai îmbrăcat? Pe cel bolnav l-ai cercetat?
Cratiță de înaltă calitate Schmitter, 25L din aluminiu ceramic, perfectă pt. gemuri, sarmale și zacuscă+lingură silicon
De câte ori nu se întâmplă să trecem pe stradă pe lângă un om sărac și să nu reacționăm în niciun fel? Nu doar că nu îi dăm nimic, dar nici inima nu se aprinde de milă, nici compasiunea nu ne încearcă conștiința.
Hristos stă ascuns în fiecare om sărac și bolnav. Și așteaptă să vadă dacă Îl iubim, dacă Îi acordăm atenție. El se identifică cu cei mai oropsiți și neînsemnați oameni de pe pământ.
Dumnezeu vrea ca noi să avem iubire unii față de alții și să aducem raiul în sufletele noastre. Acolo unde este iubire, acolo este rai.
„Dacă știm să iubim, ne calificăm pentru a intra” în Împărăția cerurilor. Aceasta este cartea noastră de vizită, pașaportul și cartela de intrare în Rai. Cei care sunt încărcați cu desagele faptelor milei și dragostei vor fi primiți în desfătarea raiului. Iubirea este limba veacului viitor.
Păcatul nepăsării față de semenii noștri vor fi judecate la fel de aspru ca și păcatele mari. Oile pe care Mântuitorul le desparte de capre și le primește în Împărăția Sa sunt cei cărora le-a păsat de binele aproapelui lor.
Caprele, sau cei osândiți și trimiți în chinurile iadului nu sunt doar criminalii și păcătoșii notorii, ci sunt și oameni care nu au făcut binele.
Evanghelia care se citește în Duminica Înfricoșatei Judecăți ar trebui să ne pună acest semn de întrebare:
„Poate că nu am făcut rău, dar oare am făcut destul bine? Pe cine am mângâiat azi? Pe cine am ridicat azi? Cui i-am fost de folos astăzi?”
Mulți dintre noi ne comparăm cu cei răi și zicem în sinea noastră că nu suntem ca ei (cum făcea și fariseul cel trufaș vizavi de vameș).
Credem că stăm bine. Însă nu trebuie să ne comparăm nici cu cei răi, nici cu cei buni, ci cu sinele nostru.
„Trebuie să ne comparăm doar cu noi înșine. Cu eu cel de ieri. Sunt mai bun decât ieri? Sunt mai bun decât azi dimineață? Această comparați s-o facem”.
Dumnezeu nu ne va judeca pe baza rangului, numelui sau averii, ci pe baza iubirii față de aproapele, spune Părintele Marius Filip. În ceasul morții, nu faptele noastre rele ne vor osândi – dacă ne-am căit pentru ele și le-am spovedit, ci faptele bune pe care nu le-am săvârșit.
Citește și – Postul nu omoară omul, ci răul dinlăuntrul lui
Sursă articol: Calea Mântuirii, Nu o să fim întrebați la Judecată dacă am postit, ci dacă am învățat prin post să nu mai fim egoiști: https://www.youtube.com/watch?v=MxYeGiCrje0&ab_channel=CaleaSpreM%C3%A2ntuire
