A fost odată un prinţ care suferea de o boală mai puțin întâlnită. Nu îl durea nimic, însă pătimea de melancolie. Era mereu trist şi abătut, iar chipul său permanent întunecat.
Cei din cetate i-au pus numele „Tamas”, care în limba sanscrită înseamnă întunecat.
Toți își făceau griji pentru el. Au chemat diverși înţelepţi şi doctori vestiţi pentru a-l tămădui pe bietul prinţ. Unul din oamenii înţelepți aduși la curte a avut o idee și a zis în auzul tuturor: Prinţul s-ar putea vindeca, dacă ar îmbrăca cămaşa unui om fericit!
Prinţul a sursâs la auzul acestor cuvinte și s-a mai înseninat puțin. I s-a părut o idee bună, care ar putea funcționa. A poruncit îndată slujitorilor să colinde toată împărăţia, în lung și în lat, pentru a găsi un om fericit. Le-a dat mult aur, ca să cumpere cămaşa acelui om și să i-o aducă numaidecât!
Trimişii împărăteşti au început să caute pe la toate casele, dar nu izbuteau să găsească ceea ce doreau. Au nimerit numai peste oameni trişti, nefericiţi, nemulțumiți, bolnavi, amărâţi, nenorociţi, cârtitori. Niciun om nu părea să ducă o viață fericită.
Cratiță de înaltă calitate Schmitter, 25L din aluminiu ceramic, perfectă pt. gemuri, sarmale și zacuscă+lingură silicon
Tamas aştepta cu multă nerăbdare și curiozitate, dar solii săi întârziau să apară. Într-una din zile, unul din trimişii prințului a ajuns în cel mai îndepărtat colţ al împărăţiei. Acolo a dat peste un bărbat care se arăta a fi foarte vesel la față. Trebăluia prin jurul casei și în timp ce muncea, era vesel și cânta.
Părea un om cu adevărat fericit. Temându-se să nu se înșele în privința lui, trimisul prințului s-a uitat bine la acel om. L-a analizat îndelung și se uita la dânsul cum se poartă cu familia lui.
Fără îndoială, acel om avea un secret al fericirii. Se purta frumos cu toți cei din jur. Își răsfăţa nevasta, o alinta și îi vorbea cu dragoste, în ciuda faptului că erau căsătoriţi de multă vreme. Și cu odraslele sale se purta bine. Era blând, protector și jucăuș.
Cu siguranță acesta era omul care putea să îi dea și prințului din fericirea lui. Părea să dețină secretul fericirii și fără îndoială avea pe dânsul cămaşa fericirii. Trimisului nu-i mai rămânea acum decât să cumpere cămaşa acelui om fericit și să o ducă prințului!
Repezindu-se la dânsul, îndată a început să îl dezbrace. I-a scos haina veche, decolorată și cârpită, sperând să ajungă la cămașă. Multă i-a fost însă mirarea să constate că bărbatul nu avea nici o cămaşă pe sub haină.
Atât de sărac era acel om fericit, încât nici măcar cămaşă nu avea pe dedesubt! Îl avea însă, pe Dumnezeu în suflet. Iată care era sursa fericirii, bucuriei și împlinirii lui!
În această stare de melancolie și tristețe petrec toți cei care se înavuțesc cu lucrurile materiale, dar nu se îmbogățesc în Dumnezeu.
Pentru a fi fericit și împlinit nu îți trebuie mult, ci puțină credință. Iar din credință și rugăciune vine tot darul cel bun de la Dumnezeu. Bucuria și pacea sufletului sunt roade ale Duhului Sfânt, iar acestea se dobândesc prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Citește și – Credința influențează fericirea, calitatea vieții, longevitatea și depășirea bolilor
Sursă articol: Biserica Ortodoxă Română Sfinții Împărați Constantin și Elena din SUA, Cămașa Fericirii: https://www.scechurch.org/lecturi/2022/4/25/cmaa-fericirii
