Dacă cineva ne atacă, trebuie să rămânem calmi. Nimic nu merită să ne vindem atât de ieftin pacea interioară
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița din Serbia este cunoscut pentru îndemnurile sale la pace și liniște sufletească, în orice împrejurare.
El însuși afișa întotdeauna un chip senin și o liniște profundă, pe care nimic nu părea să o poată perturba. Bineînțeles, pentru a ajunge la această stare este nevoie de multă silire de sine.
Atunci când cineva te atacă, trebuie să rămâi calm, spunea părintele Taide. Și apoi dacă iarăși te atacă, chiar și mai puternic, trebuie să continuăm să rămânem calmi.
„Nu merită ca noi să ne oferim atât de ieftin pacea noastră interioară”. Cu alte cuvinte, indiferent de cât de mult am fi agresați sau nedreptățiți, acest lucru nu cântărește suficient de mult încât să ne pierdem pacea, reacționând în mod negativ la atac.
„Dacă suntem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor, Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta”.
Starețul Tadei ni-i dă exemplu pe sfinți, care nu-și vindeau pacea sufletească pe nimic. Nu își lipeau inima nici pe bunuri, nici de bani, nici de haine, nici de case, nici de rude, nici de întreg pământul.
Această lepădare de sine te face să rămâi netulburat de nimic. Atunci când trăiești în Dumnezeu, fără să fii atașat în mod pătimaș de ceva, nu te mai tulburi.
„Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt”.
Astăzi, oamenii nu prea mai știu ce este pacea și cum este să ai pace. Ne referim aici strict la pacea lăuntrică. Cu cât alergi mai mult pentru trup și bunurile materiale, cu atât devii mai stresat, mai anxios, mai gol în interior și neîmplinit sufletește.
„Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu”.
Starețul Tadei ne îndeamnă să trăim cu mai multă credință, încredințându-le pe toate și pe noi înșine, lui Dumnezeu. „Să le lăsăm pe toate în grija Domnului”.
O altă cauză a tulburărilor noastre o reprezintă dorința de a-l îndrepta pe celălalt, de a-l corecta, de a-l schimba. Traseul trebuie să fie însă invers.
„Noi întotdeauna începem greșit. În loc să începem de la noi înșine, noi dorim întotdeauna să-i îndreptăm pe ceilalți, iar pe noi ne lăsăm mai la urmă”.
Dacă vom începe de la corectarea propriilor noastre patimi și vicii, lumea va începe să se schimbe. Ne vom purta cu mai multî îngădință față de ceilalți și cu mai multă asprime „bună” față de noi.
„Când fiecare va începe cu sine, atunci va fi pace pretutindeni”. Trebuie să știm că dobândirea și menținerea unei stări de pace lăuntrică depinde doar de noi.
„Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Dacă omul nu se va vătăma pe sine însuși, nimeni nu-i poate face niciun rău, nici măcar diavolul. Vedeți, noi suntem cei care ne croim viitorul”.
Părintele Tadei credea că omul are capacitatea să influențeze în bine sau în rău întreaga atmosferă din jurul său și chiar lumea.
„Neamul nostru pământesc prin gândurile sale strică (tulbură) întreaga ordine (a lucrurilor)”.
Cei care au duhul lui Dumnezeu răspândesc în jur gânduri frumoase, bune, luminoase, sfinte. Unii ca aceștia, care au gânduri dumnezeiești, poartă înlăuntrul lor „atmosfera Împărăției Cerurilor”.
„Rostul creștinilor este să curățească atmosfera în lume și să lărgească Împărăția lui Dumnezeu. Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cerești în noi, căci, de vom pierde Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru, nu ne vom mântui nici noi, nici semenii noștri”.
Uneori suntem atrași de anumiți oameni și ne simțim atât de bine în preajma lor, încât am vrea să stăm mereu cu ei. Asta este pentru că ei emană multă căldură, pace și liniște.
„Cel ce poartă înlăuntrul său Împărăția lui Dumnezeu, acela o va împărtăși în chip nevăzut și celorlalți”.
Iată care este așadar partea noastră, care este lucrarea noastră în această lume: dobândirea păcii lăuntrice și răspândirea ei.
„Omul trebuie să se ostenească a fi întotdeauna, cu orice preț, într-o stare sufletească bună, să fie neîncetat cu duhul plin de bucurie, pentru că duhurile din văzduhuri vor să fim necontenti triști”.
Surse articol:
1. Doxologia, Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița – despre tainele gândurilor: https://doxologia.ro/staretul-tadei-de-la-manastirea-vitovnita-despre-tainele-gandurilor
2. Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu, Doxologia: https://doxologia.ro/pazeste-ti-pacea-vietuieste-cu-dumnezeu
3. Starețul Tadei, Fiți neîncetat cu duhul plini de bucurie, Urcuș spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/2437/fiti-neincetat-cu-duhul-plini-de-bucurie/
4. Starețul Tadei, Despre o altfel de cucerire a lumii: https://www.urcusspreinviere.ro/2542/despre-o-altfel-de-cucerire-a-lumii/
5. Starețul Tadei, Despre pace și liniște, Urcuș spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/3175/despre-liniste-si-pace/