Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate și veți dobândi mai multă răbdare în ispite și necazuri

Mulțumirea adusă lui Dumnezeu este o sursă de răbdare în ispite și necazuri. A răbda în încercările vieții se referă tocmai la virtutea răbdării. A te supune cu smerenie voii lui Dumnezeu și a aștepta de la El izbăvirea.

„Așteptând, am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloșiei și a noroiului”, spune psalmistul (Ps. 39, 1-2).

Aceste cuvinte „așteptând am așteptat” arată cât de îndelungă a fost răbdarea sa și că nădejdea în Domnul nu i-a fost rușinată.

Părintelui Efrem in Arizona i s-a plâns o femeie care avea migrene groaznice în fiecare dimineață. I-a cerut părintelui să se roage pentru ea din cauză că nu mai putea suporta durerile.

„Nu am puterea să îndur atâta durerea”, spunea ea. Părintele a spus apoi că nu suntem capabili să îndurăm cu răbdare nici cea mai mică ispită din cauză că nu avem pace lăuntrică și smerenia sfinților.

Noi astăzi ne pierdem îndată răbdarea. Nu putem aștepta, ne mâniem când lucrurile nu ies cum vrem noi. Ne pierdem cu firea când planurile ni se strică.

Cineva, de pildă, sună la o firmă de catering și comandă o pizza. Firma îl sună înapoi și îi spune că din cauza furtunii de afară, curierul nu poate aduce acum pizza. Va mai dura o oră. Acela se mâine și devine frustrat și irascibil. Simte că aceia i-au stricat seara și se supără pe dânșii.

Pentru unii, o astfel de situație capătă proporții dramatice. Altora li se prăbușește întreaga lume atunci când pcade curentul și nu mai pot naviga pe internet.

Dacă nu putem suferi necazurile mici, cum le vom putea face față celor mari care vor veni asupra noastră?

Să nu uităm cuvintele Mântuitorului, Care spune: „Întru răbdarea voastră vă veți păstra sufletele voastre”. Vedem așadar că răbdarea este o condiție a mântuirii. 

În pilda Semănătorului, Mântuitorul spune că cel care primește cuvântul lui Dumnezeu aduce rod întru răbdarea sa (Luca 8, 15).

Părintele Efrem își aduce aminte de vremea când era ucenic al Sfântului Iosif Isihastul și viețuiau în Sfântul Munte.

„Eram foarte săraci, dar foarte fericiți. Când starețul a murit, nu era nimic pe care să-l fi putut lua din chilia sa. Nu ne-a lăsat nimic, din cauză că nu avea nimic. Cu toate acestea, eram foarte bogați, din cauză că aveam totul”.

Cu toții avem tot ceea ce ne trebuie și totuși mulți simțim în mod constant o lipsă. Inima ne este goală, de aceea simțim că ne lipsește ceva. Este goală de prezența lui Dumnezeu, de rugăciune, de smerenie.

„Ceea ce ne lipsește este mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a dat. Dacă învățăm cum să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, în adâncul inimii vom simți că viața noastră și-a dobândit adevăratul sens”.  

Chiar și necazurile, greutățile și lipsurile vor avea sens și vom înțelege scopul lor mântuitor în viața noastră. Și căpătând această înțelegere, vom răbda mai ușor încercările, știind că „suferința aduce răbdare și răbdarea încercare, și încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează„, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 5, 3-5). 

Citește și:

Răbdarea înseamnă să rabd ce simt eu și nu ce face celălalt
Dumnezeu lucrează în veșnicie și de aceea trebuie să avem răbdare – Maica Gavrilia Papaiannis
Cât de mică ne este răbdarea, atât de mari ni se par ispitele – Sfântul Iosif Isihastul

Sursă articol: Holy Resurrection, Thanksgiving to God – source for patient endurance of temptations:  https://www.youtube.com/watch?v=YHws-FgX-yg&ab_channel=HolyResurrection