Clicky

Psalmul 16 – o rugăciune a celui îndurerat

Acest psalm este inclus în slujba Ceasului al treilea, care se citește în mănăstiri și în bisericile de mir unde se săvârșesc toate cele șapte laude.

Ceasul trei corespunde cu ceasurile dimineții (ora 9:00) în care Hristos Domnul și-a început pătimirile. 

Psalmul 16

Psalmul 16

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2. De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5. Îndreptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii meu.
6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8. Păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
9. De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins;
10. Cu grăsime inima lor și-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor și-au ațintit ca să mă plece la pământ.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.
13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei și împiedică-i! izbăvește sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor și au lăsat rămășițele pruncilor.
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

_________________________

Arhimandritul Emilian Simonopetritul consideră Psalmul 16 o rugăciune a celui îndurerat. Chiar dacă noi nu suferim în prezent, spune Părintele Emilianos, vom suferi poate mâine sau în viitorul apropiat.

Dar mai importantă decât propria suferință este suferința semenilor noștri, la care trebuie să ne aplecăm urechea și inima cu mai multă compasiune și atenție.

„În jurul nostru se află atâția frați de-ai noștri, prieteni de-ai noștri, oameni apropiați sau străini, care nu încetează să fie mădulare ale trupului nostru”.

Iată cum trebuie să ne raportăm la durerea semenilor noștri, ca la propria noastră durere, iar la aproapele nostru, după porunca Domnului, ca la propria noastră ființă.

Dacă nu-i putem ajuta prin propriile noastre mâini, îi putem ajuta prin rugăciunile noastre, și aceasta va fi cea mai primită jertfă. Căci a te ruga pentru aproapele e tot una cu a-ți vărsa sângele pentru dânsul, spunea Sfântul Siluan Athonitul, care el însuși se ruga cu lacrimi pentru întreaga lume.

„Să ne rugăm pentru acești oameni cu acest psalm, sau cu cuvinte asemănătoare”.

Nu este clipă în care în lume să nu existe suferință, durere și nevoie de rugăciune. Deși suferim aproape întreaga noastră viață, nu trebuie să uităm un lucru esențial, pe care îl desprindem din acest psalm.

„Durerile, greutățile, nereușitele, pătimirea în general, sunt o cercetare a lui Dumnezeu. Tocmai atunci când pătimim, Dumnezeu este cu noi. Dar când viața noastră este liniștită, atunci să ne gândim dacă nu cumva Dumnezeu nu este lângă noi, pentru că pătimirile noastre alcătuiesc slava noastră, cununa noastră”.

În suferință, omul trebuie să arate lui Dumnezeu o conștiință liniștită, o inimă nerăzvrătită, ci plină de credință și nădejde.

Cel încercat trebuie să se smerească, și așa își va ușura suferința. Lui Dumnezeu trebuie să-i arătăm în suferință „desăvârșita noastră încredere, desăvârșita noastră încredințare în mâinile lui Dumnezeu cu toată răbdarea”.

În momentele în care ni se pare că toți ne-au părăsit și nu avem nici un ajutor de la nimeni se arată vădit încercarea pe care Dumnezeu o trimite asupra noastră ca „să vadă răbdarea noastră, dovada iubirii noastre”.

Așadar, prin răbdarea cu smerenie și credință a necazurilor ne arătăm iubirea și devotamentul desăvârșit față de Dumnezeu, Care ne curăță, ne spală și ne înnoiește, căutând cu dor și sete inima noastră dăruită Lui, mântuirea noastră.

_________________________

Sursă: Cuvântul Orthodox, Arhim. Emilianos Simonopetritul – Tâlcuiri la Psalmi, PSALMUL 16: https://cuvantulorthodox.wordpress.com/2011/10/19/arhim-emilianos-simonopetritul-talcuri-la-psalmi-psalmul-16/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *