Între oameni și animale există unele asemănări uimitoare. Chiar dacă sunt ființe lipsite de rațiune și de suflet, anumite specii au un comportament similar oamenilor.
Un studiu recent a arătat că rozătoarele își oferă primul-ajutor atunci când unul din mamifere se află în pericol.
Șoarecii sunt principalele mamifere utilizate în laboratoarele de cercetare. Cercetătorii îi folosesc pentru diverse studii medicale, psihologice, dar și pentru observație.
Oala din inox, cu capac din inox, fund triplustratificat 38 cm, 30L, Grunberg
Observarea diferitelor specii de animale în habitatul lor natural au scos la iveală comportamente uimitoare, mai ales în situații de boală, rănire, accidentare sau moarte.
Comportamentele relevă empatie și abilități de acordare a primului-ajutor. Acestea se manifestă prin atingere, îngrijire, înghiontit sau acțiuni fizice mai puternice, precum lovirea.
Animalele au în general reflexe înnăscute pentru a reacționa prompt atunci când apar pericole.
Tehnicile abordate sunt asemănătoare celor practicate de oameni în situații de urgență, în ceea ce privește stimularea senzorială intensă.
Un studiu publicat în februarie 2025 în jurnalul „Science” a arătat că și șoarecii își oferă primul ajutor atunci când unul din ei se află într-o primejdie de viață și de moarte.
Două experimente au scos la iveală detalii uimitoare în acest sens.
O echipă de cercetători de la Universitatea din California de Sud, Los Angeles, a documentat reacția șoarecilor de laborator atunci când sunt puși în aceleași cuști cu șoareci care nu se mișcă. Au observat că aceștia se comportă la fel ca oamenii atunci când unul din mamifere este inconștient.
Șoarecii testați au fost puși în cuști cu alți șoareci inconștienți, inerți sau decedați și lăsțai acolo 13 minute. Aproximativ 5-6 minute, rozătoarele au încercat să interacționeze cu însoțitorul lor non-respondent, folosind trei tipuri de comportament.
Dacă șoarecii sănătoși îi recunoșteau pe cei inconștienți, manifestau o grijă mai mare față de el. Mai precis, se apropiau de ei și îi adulmecau. Apoi le lingeau blana. Văzând că nu reacționează deloc, au încercat să le lingă ochii și să le ciugulească gura.
În peste 50% din situații, șoarecii salvatori au apelat la gesturi mai energice, precum scoaterea limbii animalului nerespondent, cu scopul de a-i elibera căile respiratorii.
Dacă șoarecele inert avea o minge de plastic în gură, șoarecele salvator a îndepărtat-o. Aceste gesturi dovedesc abilități excelente de resuscitare.
Interesant este că șoarecii testați nu au acordat primul-ajutor companionilor care doar dormeau, ci numai la șoarecii inconștienți sau morți.
Un alt aspect inedit este că tehnicile de salvare chiar funcționează. Rozătoarele sedate sau anesteziate care au primit ajutor s-au trezit mai repede. Recuperarea lor din starea de inconștiență a fost mai rapidă.
Când au văzut că acestea se trezesc, șoarecii salvatori au încetat să le mai acorde asistență.
Aceste experimente dezvăluie detalii necunoscute până în prezent la șoareci. Este interesant de documentat în faza următoare mecanismele neuronale care se află în spatele acestor comportamente pro-sociale.
Șoarecii sunt considerate creaturi extrem de inteligente. Aceștia au capacitatea de a comunica între ei în moduri complexe – olfactiv și inclusiv vocal (fără ca oamenii să îi poată auzi). Mai mult decât atât, își pot transmite mesaje sau comunica unii altora starea de spirit prin expresii faciale.
Un alt semn de inteligență al șoarecilor este mimarea decesului în caz de pericol. Dacă se află în pericol de a fi prinși, aceștia se prefac că sunt morți.
Surse articol: Science / Pest Repeller
