Pe 25 ianuarie îl prăznuim cu dragoste pe marele Grigorie de Nazians – zis şi Teologul, sau Văzător al tainelor Dumnezeieşti. Este cunoscut mai ales pentru cuvântările sale excepţionale despre diferite dogme, taine şi mari sărbători creştine.
Viaţa Sfântului Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie s-a născut în cetatea Nazians, pe vremea împăratului Valens şi a lui Teodosie cel Mare. Părinţii săi – Grigorie şi Nona erau de neam bun, dar au fost mai întâi închinători la idoli, neştiind nimic despre credinţa creştină.
Naşterea fiului lor a adus adevărul lui Hristos în inimile lor. Primind botezul prin apă şi duh, tatăl Sfântului Grigorie este făcut episcop al cetăţii de Nazians, devenind unul din cei mai cunoscuţi arhieri ai vremii.
Micuţul Grigorie este trimis la studii în diferite părţi ale lumii pentru a primi o educaţie aleasă. El studiază în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei, în Alexandria şi apoi în Atena. Deprinde arta retoricii şi îi urmăreşte intens pe cei mai buni dascăli ai timpului.
Se împrieteneşte cu Sfântul Vasile Cel Mare, împreună cu care pune bazele primei Filocalii. Datorită minţii sale luminate, cei din Atena şi-au dorit să-l aibă pe Sfântul Grigorie ca învăţător al filozofiei în şcolile lor, însă sfântul nu s-a lăsat ademenit de slava deşartă a filozofiei păgâne.
Ci, alegând adevărul ortodox al Bisericii, s-a întors la tatăl său. Aici este hirotonit preot, deşi sfântul nu avea această dorinţă. El prefera liniştea şi meditaţia, de aceea a fugit la scurt timp la prietenul său Sfântul Vasile, la mănăstirea acestuia din Pont.
Episcop şi Patriarh
La rugămintea stăruitoare a tatălui său, Sfântul Grigorie se reîntoarce în Nazians, unde este făcut Episcop peste Sasima, de către Vasile cel Mare de această dată. Postul de patriarh al soborului al II-lea din Constantinopol pe care îl obţine în anul 381 îl face pe Marele Grigorie să părăsească din nou cetatea şi funcţia înaltă pentru a se retrage în linişte. În ultima perioadă a vieţii sale pământeşti a locuit în satul Arianz din Capadocia. S-a mutat la Domnul în jurul anului 390. Împăratul Constantin Porfirogenetul a adus moaştele sfântului în Biserica Sfinţilor Apostoli.
Sfântul Grigorie Teologul – Cuvântări
Cuvântările Marelui Teolog au avut o influenţă majoră asupra şcolilor de retorică. În jurul anului 400 s-au relizat traduceri ale lor în diverse limbi: latină, slavonă, siriacă, georgiană, armeană, etiopiană sau arabă. Există un ritm de natură poetică al cuvântărilor sale care a dus mai târziu la compunerea de imne bisericeşti. Datorită acestor scrieri şi meditaţii, Sfântul Grigorie a căpătat pe bună dreptate numele de „Teologul” sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”.
Conform ideilor sale, natura lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută în mod raţional. Ceea ce este Dumnezeu în Sine nu poate afla nimeni prin capacităţile sale mentale, deşi cu toţii suntem conştienţi şi copleşiţi de existenţa Lui.
Cei interesaţi, pot găsi 45 de discursuri şi cuvântări susţinute de Sfântul Grigorie pe vremea când acesta era episcop al Constantinopolului. Aceasta este de altfel şi cea mai prolifică perioadă oratorică din viaţa sa, când reuşeşte să convingă oameni din întreaga lume să îmbrăţişeze adevărul credinţei ortodoxe creştine. Dintre cele mai importante cuvântări, amintim: Cuvântări dogmatice, Necrologuri, Panegirice sau Haghiografice şi Cuvântări ocazionale. Este important de văzut mai ales scrierile teologice despre Taina Sfintei Treimi.
