Astăzi 22 ianuarie prăznuim pe unul din cei şaptezeci de apostoli mai puţin cunoscuţi de noi, şi anume pe Apostolul Timotei. Acesta s-a născut din tată elin şi mamă evreică, în cetatea Listra. Auzind glasul divin, tânărul Timotei s-a îndepărtat de la rătăcirea păgânească din acea vreme, alegând credinţa creştină.
Din Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că Timotei a primit cu dragoste învăţătura Evangheliei propovăduită de Sfântul Apostol Pavel când acesta a trecut prin Listra. Aici, apostolul Domnului a vindecat cu harul Mântuitorului un şchiop, numai prin cuvânt: „Scoală-te drept în picioare!” Toţi s-au mirat foarte şi credeau că Dumnezeu s-a asemănat oamenilor şi s-a pogorât la ei.
Sfântul Apostol Pavel l-a îndrăgit pe tânărul Timotei pentru blândeţea şi mintea sa ageră, şi l-a iubit mai mult decât părinţii după trup. Însă din pricină că era încă un copil, Apostolul Pavel l-a lăsat pe Timotei acasă, dându-l spre învăţătura Sfintei Evanghelii unor dascăli iscusiţi. Mai târziu, Apostulul Pavel avea să se mire de capacitatea lui Timotei de sinteză într-o scrisoare, spunând că despre acesta că încă din tinereţe ştie Sfintele Scripturi.
Timotei a devenit la rândul lui apostol şi ucenic adevărat al lui Pavel, urmându-i în toate faptele bune. Propovădinf Sfinta Evanghelie, Tomotei a atras ura poporului iudeu care l-au alungat din lunge din cetate, acesta alegând să urmeze sărăciei de bunăvoie pentru Hristos. În scurt timp s-a deprins atât de tare cu învăţătura sfântă încât fiind ocărât, el binecuvânta, fiind prigonit, el mângâia, întocmai ca o slugă credincioasă Domnului.
Sporind într-atâtea virtuţi încă din tinereţe, Apostolul Pavel a considerat de cuviinţă să îl facă diacon, apoi preot, ca în cele din urmă să ajungă la rangul de episcop al Efesului – în locul sfântul Ioan Evanghelistul care a fost izgonit de împăratul Domiţian. Timotei s-a lipit astfel cu inima şi de Sfântul Apostol Ioan, iubind dragostea lui nemărginită pentru Hristos.
În Epistola către Corinteni, Apostulul Pavel scrie despre ucenicul său Timotei cu multă dragoste şi admiraţie: „Am trimis la voi pe Timotei, care îmi este fiu iubit şi credincios întru Domnul, care vă aduce vouă aminte de căile mele”. Obervăm că sfântul apostol avea o dragoste duvohnicească deosebită pentru Timotei, mai ales din nenumăratele scrisori în care îl numeşte pe acest din urmă “frate al său”:
“Pavel, legatul lui Iisus Hristos, şi Timotei, fratele”. Şi iarăşi:
“Trimis-am pe Timotei, fratele nostru, slujitorul lui Dumnezeu şi ajutătorul nostru în bună vestirea lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă mîngîie în credinţa voastră.”
Împlinind lupta cea bună, Apostolul Timotei a fost chemat de Domnul în anul 97. Sfârşitul său s-a petrcut în timpul unei sărbători păgâne. Aprins de o râvnă dumnezeiască, Apostolul Timotei a intrat în mulţimea hulitorilor şi a mărturisit pe Dumnezeu – Cel Unul Adevărat, pe Domnul Iisus Hristos, demascând înşelăciunea idolească. Aceia însă n-au cunoscut cuvintele sfinte ale apostolului, şi s-au repezit asupra lui cu nemilostivire, bătându-l cumplit cu ciomege şi pietre, târându-l pe pământ şi călcându-l în picioare până la ultima suflare.
Creştinii care au asistat la scena cruntă de martiriu, s-au apropiat cu lacrimi luând trupul sfântului pentru a-l îngropa afară din cetate cu mare cinste. În timpul domniei împăratului Constanţiu, cinstitele moaşte ale Sfântului Timotei au fost aduse înapoi în cetate, aşezându-se în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de Apostolul Luca şi Andrei.
