Ne îmbolnăvim ca să ne aducem aminte de Dumnezeu

Bolile pot avea multe cauze organice. Iar până când medicul nu descoperă cauza exactă, nu poate da un tratament adecvat.

Însă în spatele suferințelor noastre trupești se ascund de multe ori și cauze spirituale. Fără rezolvarea lor, nici un tratament nu poate funcționa pe deplin.

Omul este și trup și suflet. Iar medicina trebuie să aibă o abordare integrală asupra pacientului.

Când ne îmbolnăvim, trebuie să ne cercetăm și conștiința și sufletul, pentru a vedea dacă nu cumva suferința este o consecință a faptelor noastre.

Cu toate acestea, este important să nu privim boala ca pe o pedeapsă. Cei care gândesc așa pot ajunge să cadă în deznădejde.

„Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu și că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă”.

Mult mai folositor este să privim boala ca pe o atenționare. Un accident petrecut pe neașteptate sau o neputință ne imobilizează la pat. Acesta poate fi un semnal de alarmă. Sau chiar un mod prin care Dumnezeu ne scapă de ceva mai rău.

„Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat, o informare, o atenționare că am încălcat o lege”.

Este vorba, desigur, de o lege duhovnicească, o lege divină. Dumnezeu ne-a lăsat poruncile Sale ca pe niște paveze împotriva răului, a păcatului și a suferinței.

Citește: „Totul e de la Dumnezeu, și bolile și sănătatea. Totul ni se dă pentru mântuirea noastră” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

Și dacă nu împlinim poruncile, mai devreme sau mai târziu va trebui să suportăm consecințele faptelor noastre.

„Atunci te doare capul – când încalci o lege sacră, o lege împotriva vieții. Dacă ne-am corecta atitudinea și n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa imediat durerea de cap, fără pastilă și fără doctor”.

Din această perspectivă, putem spune că uneori, boala nu este atât o pedepsire, cât o oprire de la păcate.

Fără îndoială, boala și suferința ne face mai sensibili, ne deschide spre rugăciune. Ne aduce într-o stare de meditație și reflectare la starea noastră lăuntrică, morală și spirituală.

„Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne aducem aminte de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători”.

Bolile ne aduc aminte că viața aceasta este doar umbră și vis. Și că la un moment dat va trebui să ne întoarcem la Dumnezeu, acolo de unde ființă ne-am luat. Însă pentru a moșteni viața cea veșnică, trebuie să trăim aici după poruncile lui Dumnezeu.

Și ce ne cere Dumnezeu? Să Îl iubim, să îi iubim pe semenii noștri, să nu facem rău.

Atunci când suntem bolnavi nu mai avem atât de multe griji, preocupări și dorințe. Boala ne cumințește, ne schimbă macazul vieții.

„Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minții. A doua oprire este oprirea de la păcat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde”.

Citește și: Rugăciunea „Doamne Iisuse” este un medicament pentru toate bolile

Sursă: Produse Mănăstirești, Psihoterapie Isihastă, Editura: Paralela 45, 2010: https://www.produsemanastiresti.ro/blog/credinta-si-medicina/de-ce-ne-imbolnavim

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...
Loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.