Rugăciune către Sfântul Ștefan cel Mare – apărător neînfricat al neamului și al credinței strămoșești

Ștefan cel Mare a început a fi cinstit ca un „voievod sfânt” îndată după mutarea sa la Domnul, în ziua de 2 iulie, anul 1504. Poporul român îl avea la suflet pentru faptele sale de vitejie împotriva cotropitorilor, cinstindu-l ca pe un apărător neînfricat al creștinătății și ca un conducător iubitor de Dumnezeu.

Este unul din voievozii cei mai slăviți în filele cărților de istorie, de literatură, de poezie și proză. La vreme de mari încercări, românii l-au chemat în ajutor, având nădejde că Dumnezeu va ocroti, pentru rugăciunile sale, țara lor.

Sfântul Ștefan cel Mare pornea la luptă cu platoșa credinței în mână și cu puterea Sfântei Cruci în minte și în inimă. Vitejia lui izvora dintr-o dragoste adâncă de țară, de neam și de creștinism, silindu-se cu orice preț să apere poporul încredințat lui de Dumnezeu de asuprirea neamurilor păgâne.

Dimitrie Cantemir îl considera „apărătorul cel mai vajnic al țării sale împotriva tuturor încălcărilor vrăjmașilor, din orice parte ar fi venit”.

Deopotrivă credincioși cu mare evlavie la sfântul Ștefan vodă, preoți și călugări au scris în cinstea lui un acatist, pe care îl citeau la rugăciunea particulară. Câteva fragmente au fost incluse în Acatistul lui, aprobat de Sfântul Sinod, care a apărut la scurt timp după canonizarea și trecerea lui în rândul sfinților în anul 1992. 

Din aceste crâmpeie de rugăciune reiese dorința românilor ca Dumnezeu să păzească credința creștinească de vrăjmașii cei văzuți și mai ales de cei nevăzuți, care caută astăzi cu orice preț să slăbească în sufletele noastre dragostea de țară și de Dumnezeu. Dacă pe vremea lui Ștefan cel Mare primejdia cea mai mare era constituită de cotropirea turcească, astăzi ispitele au alte chipuri.

Rugăciune către Sfântul Ștefan cel Mare

„Sfinte mare voievodule Ștefan, părintele neamului românesc, primește această laudă pe care noi nevrednicii urmași ai urmașii tăi, o aducem ție cu umilință. Căci nu ne-am arătat destoinici a păzi întreagă sfântă moștenirea ta lăsată nouă cu multă trudă și credința tare.

În vremea aceea, numai tu singur ai oprit cu ajutorul lui Dumnezeu mulțimile păgânilor la această poartă a Creștinătății, iar acum pleacă-te spre rugăciunea pe care o înălțăm către tine, ajută-ne împotriva celor care ne-au copleșit, nu cu platoșul, ci cu viclenia și cu minciuna.

Și precum atunci te-ai ridicat deasupra biruitorilor tăi când erai înfrânt, așa ridică și neamul tău deasupra potrivnicilor. Fii apărător și grabnic folositor. Dă Bisericii ortodoxe pacea care o ai râvnit atât de mult.

Întărește-ne credința slăbită de ispitele acestui veac. Surpă eresurile și pe cei care năvălesc asupra noastră, iar nouă luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine să ne bucurăm în patria cerească, lăudând pe Hristos, Domnul nostru în vecii vecilor. Amin.

Apărător neînfricat al credinței și al patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi și din necazuri”.

Sursă: Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, 2011