Când suntem în primejdie de moarte sau pe masa de operație sau într-o încercare grea, să strigăm: „Doamne, ajută-mi!”

Chiar și cel mai mare ateu strigă cu putere la Dumnezeu când se află într-o primejdie de moarte. Doar această rugăciune, săvârșită cu toată nădejdea ajunge la Dumnezeu.

Sfinții Părinți spun că trebuie să punem suflet în fiecare rugăciune pe care o facem pentru ca ea să fie ascultată de Dumnezeu.

Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria spunea că atunci când ne pregătim să mergem la operație, sau când viața noastră se află în pericol, trebuie să ne rugăm cu rugăciuni scurte, rostite din străfundurile ființei noastre.

„Când suntem în primejdie de moarte, sau pe masa de operație, sau într-o grea încercare grea, atunci să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte, rostite cu glas sau în taină, din adâncul inimii, cu lacrimi și credință.

Adică să strigăm ca și Petru, când se îneca: „Doamne, mântuiește-mă!”, „Doamne, ajută-mi!”, cum striga femeia cananeeancă, și „Doamne, miluiește-mă!”

Rugăciunea fără credință și cu îndoială nu are nici un „efect” duhovnicesc. Aceasta nu ne poate ajuta în vreme de grea încercare.

„Oare nu tot așa se roagă mulți din credincioșii noștri?” Își înalță rugile la Dumnezeu „fără credință vie”, sau se roagă „din interes și mai mult pentru lucruri pământești”. Or, o astfel de rugăciune „nu este primită la Dumnezeu și cu greu ni se împlinește cererea”.

Nu trebuie să ne rugăm doar când avem necazuri, spune Părintele Cleopa, ci în toată vremea și în tot ceasul, ca să avem binecuvântare lui Dumnezeu asupra noastră și a casei noastre. Și mai cu seamă să ne arătăm plini de recunoștință și mulțumitori pentru toate, și pentru cele bune și pentru cele rele,.

„Să fugim de o asemenea rugăciune lipsită de credință, îndoielnică, pe care o facem numai la nevoie, când apa necazurilor ne este până la gură! Da, să ne rugăm pentru orice avem nevoie în viață, dar mai întâi să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a dat”.

La fel de plăcută Domnului este rugăciunea pentru iertarea păcatelor și pentru mântuire. Doar la urmă să cerem cele de trebuință traiului zilnic, adăugând: „Doamne, facă-se voia Ta!nu voia mea, precum ne învață „Tatăl nostru”.

____________________________________________________________________________________________________

Sursă: Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la duminicile de peste an, Editura Mănăstirea Sihăstria

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *