„Viforul nelegiuirilor, furtuna greșelilor, iarna păcatelor și viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet Stăpână”

Creștinii o au pe Maica Domnului ajutătoare grabnică în necazuri și fierbinte solitoare înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și slobozire din primejdii.

Rugile și lacrimile ei curg neîncetat pentru mântuirea celor care Îl iubesc pe Fiul ei. Ea mijlocește neîncetat pentru eliberarea noastră din patimi și moștenirea bunătăților celor veșnice.

Cei care doresc să o afle folositoare în viața de acum și în ceasul judecății se pot apropia de izvorul milostivirii ei prin rugăciune.

Rugăciunile închinate Maicii Domnului sunt aducătoare de multă smerenie, cumințenie, liniște și bucurie duhovnicească.

Cei care voiesc să-și încălzească inima pentru a ajunge mai lesne la starea de pocăință pot citi în mod deosebit Canoanele Maicii Domnului. Acestea ne arată pocăința ca o cale sigură de mântuire.

Așa cum spune Starețul Silvestru al Mănăstirilor Neamț și Secu în introducerea acestei cărți, rugăciunea este cea mai folositoare îndeletnicire a omului, pentru că ea „deșteaptă sufletul, îl înmoaie, ca și cum l-ar desțeleni, îl smerește, îl umilește și îl pregătește spre lucrarea faptelor bune”.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are mai multă îndrăzneală la Dumnezeu decât toți sfinții a soli pentru mântuirea noastră.

Chiar și cel mai mare păcătos de se apropie de Dânsa cu smerenie, o poate câștiga chezășuitoare a pocăinței sale înaintea Dreptului Judecător.

Rugăciunile ei trebuie citite cu multă evlavie, luare aminte și zdrobire a inimii.

„Să fie încredințat cel ce le va citi în acest fel, că nu numai după moarte va dobândi mult folos, ci și aici nu-l va lăsa Domnul și Stăpâna să cadă în mari primejdii sau să se sfârșească cu rea moarte”.

 

Rugăciune către Maica Domnului

Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna păcatelor şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână, şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel liniştit al pocăinţei.

Suspin neîncetat, zdrobire a inimii şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, prea lăudată. Cu ploile lacrimilor spală-mă şi cu curgerile umilinţei îmbată brazdele inimii mele, Curată, şi înmulţeşte rodurile acesteia.

Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii.

Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită (Octoih – Canoanele Maicii Domnului, Joi seara, glasul 2).

2 comentarii

  1. AMIN ! DOAMNE AJUTA TUTUROR !

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *

DESCARCĂ APLICAȚIA Android app on Google Play