Psalmul 80 – pentru cei care au urechile sufletului deschise

Oamenii din toate timpurile au fost ispitiți să se închine altor „dumnezei”, potrivit patimilor lor. Cei de azi nu se închină la zei și la statui, dar se închină viciilor lor și poftelor care îi robesc.

Parcă și astăzi, ca în acest psalm, Dumnezeu strigă la noi ca și către Israel și ne spune: „Ascultă-Mă, poporul Meu! Ia aminte la poruncile Mele!

Psalmul 80

 

Psalmul 80

1. Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigați Dumnezeului lui Iacob;
2. Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!
3. Sunați din trâmbiță, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!
4. Că poruncă pentru Israel este și orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieșit din pământul Egiptului, și a auzit limba pe care n-o știa:
5. „Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coșuri.
6. Întru necaz M-ai chemat și te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii și te-am cercat la apa certării.
7. Ascultă, poporul Meu, și-ți voi mărturisi ție, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,
8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,
9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura și o voi umple pe ea.
10. Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu și Israel n-a căutat la Mine.
11. Și i-am lăsat să umble după dorințele inimilor lor și au mers după cugetele lor.
12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,
13. I-aș fi supus de tot pe vrăjmașii lor și aș fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.
14. Vrăjmașii Domnului L-au mințit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.
15. Că Domnul i-a hrănit pe ei din grâul cel mai ales și cu miere din stâncă i-a săturat pe ei”.

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, în tâlcuirea sa la Psalmul 80, remarcă dragostea și duioșia cu care Dumnezeu coboară atât de jos pentru a vorbi oamenilor.

„Ca și cum l-ar atinge pe poporul Său, ca și cum Și-ar pune mâna pe umărul lui și i-ar spune: „Ascultă-mă, copilul Meu, cu tine vorbesc! Cum poți să stai cu gândul că Eu nu sunt cu tine? Nu-mi auzi graiul? Nu-mi vezi mâna?

Israil, copilul Meu, mărturie îți aduc, îți fac simțită prezența Mea, o mărturisesc prin sfătuire, prin învățătură, prin această mângâiere, prin coborârea Mea atât de aproape lângă tine, prin apropierea Mea! Oare chiar n-o simți?”

Dumnezeu spune în acest psalm că dacă am asculta de El, am avea mereu sprijinul și ajutorul Său, și nicicând nu ne vom închina la dumnezei străini.

Acești dumnezei sunt idoli pe care omul i-a făurit. Sunt chiar oamenii înșiși, care se așază în locul lui Dumnezeu, după cum spune Proorocul Ezechiel: „Au pus cugetele lor întru inimile lor” (Iez. 14, 3), acolo unde ar fi trebuit să-L aibă pe Dumnezeu.

În ebraică, „au pus cugetele lor” sunt traduse prin „au pus idoli”. Statui, cugete, pofte sau idoli înseamnă același lucru: dumnezeii inimii lor.

Cum va răspunde Dumnezeu celor care aduc jertfă idolilor celor neînsuflețiți și mincinoși?

„Cum să răspund? Strig, dar nu Mă înțeleg, nu Mă văd, nu Mă simt. Au alți dumnezei. Voi rămâne în întuneric, în tăcere”.

Omul nu trebuie să uite că Cel Care îl izbăvește necontenit de primejdii, de ispite și de propriile sale greșeli este Dumnezeu, și nu oamenii sau idolii pe care și-i făurește pe pământ.

Sfântul Tihon din Zadonsk spunea că așa cum trupul are auz, și sufletul are auzul său. Dar nu orice suflet aude cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „nu ucide, nu fura, nu preacurvi, ferește-te de rău și fă binele, și celelalte”.

Așa cum omul ascultă de împăratul pământesc și de slujitorii lui care-i poruncesc să facă una și alta, așa trebuie să asculte și de Împăratul ceresc, căci Dumnezeu vorbește celor care au „urechile sufletului deschise“.

Dar sunt și mulți din cei care, auzind chemarea lui Hristos: „Veniți la Mine cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi“, nu vor să vină la El și să aibă pace.

„Se agață de lume ca de o scumpă comoară, chiar dacă le aduce neliniște și îi duce la pierzanie. Aceasta este surzenia duhovnicească!

„Iată stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine!”, spune Domnul Hristos(Apocalipsa 3, 20).

________________________

Surse:

1. Cuvântul Ortodox, Arhim. Emilianos Simonopetritul – Tâlcuiri la Psalmi, PSALMUL 80: https://cuvantulorthodox.wordpress.com/2011/10/22/arhim-emilianos-simonopetritul-talcuiri-la-psalmi-psalmul-80/#more-144

2. Toţi au urechi, dar nu toţi au urechi de auzit: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/toti-au-urechi-dar-nu-toti-au-urechi-de-auzit

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *