Rugăciune către Domnul Iisus pentru înnoirea sufletească
Această minunată rugăciune a Sfântului Ioan de Kronstadt se sprijină pe două cuvinte foarte importante ale Mântuitorului, la care trebuie să fim cu luare aminte în toată viața noastră: „Cereți și vi se va da” (Matei 7, 7), și „Fără Mine nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5)
Domnul a zis că „oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide”. (Matei 7, 8). Sfântul Ioan de Kronstadt ne arată în această rugăciune că omul este cu totul neputincios fără Dumnezeu. Pe toate trebuie să le cerem de la Dumnezeu.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Celui care se roagă, Dumnezeu îi dă să-și vadă păcatele, lipsurile și neputințele. Iar cel care se străduiește să împlinească poruncile Lui, are îndrăzneală să ceară de la Dumnezeu ajutorul și harul Lui tămăduitor și întăritor.
Rugăciunea noastră trebuie să fie sinceră, profundă și stăruitoare. Ea trebuie să cuprindă mai înainte de toate cereri de mântuire a sufletului, și apoi toate celelalte materiale de care avem nevoie pentru traiul zilnic se vor adăuga nouă, după cuvântul Domnului.
Trebuie să cerem luminarea minții, curățirea sufletului de patimi și de gânduri rele, râvnă pentru cele sfinte, dragoste față de oameni, și smerenie – virtutea cea mai importantă, care aduce în suflet multă pace și bucurie.
Felul în care se roagă acest mare sfânt al Rusiei ne arată cât de importantă este rugăciunea cu smerenie și zdrobire de inimă. Smerenia este cea mai puternică armă împotriva diavolilor. Ea ne face supuși înaintea lui Dumnezeu, și această stare ne apără de toate cursele vrăjmașului și ne ajută să trece devătămați de toate ispitele și încercările vieții.
Rugăciunea Sfântul Ioan de Kronstadt către Mântuitorul
„Doamne, Tu ai venit să ne mântuiești prin credința cea întru Tine, și cred Ție că ești Mântuitorul meu – mântuiește-mă! Tu ai venit să înnoiești firea mea cea stricată prin păcat – preînnoiește-mă pe mine, cel ce m-am făcut pe mine însumi stricăcios prin patimi și pofte păcătoase, înnoiește-mă sufletește și trupește, ca să fiu curat la inimă și voinic la trup, spre slava numelui Tău.
Tu ai venit să ne izbăvești de robia vrăjmașului – izbăvește-mă dar de robia vrăjmașului celui prea mânios, necurat, spurcat și scârbos, care mă luptă întru mădularele mele și mă apleacă spre pământ, cu sila târându-mă spre păcat.
Tu ai venit să ne luminezi – luminează inima mea întunecată de patimi. Tu ai venit să le aduni pe cele risipite – adună gândurile mele, pe care mi le-a risipit vrăjmașul.
Tu ai venit să ne întărești întru neputința noastră și Apostolul Tău a zis: „Foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos”. (Corinteni 2, 12, 9).
Eu sunt cel neputincios până în sfârșit, și nu-mi este cu putință a face nimic bun fără Tine. Nu pot fără Tine nici să gândesc, nici să simt binele, nici să doresc binele, nici să-l grăiesc și nici să-l plinesc. Sunt cu desăvârșire neputincios de a face orice lucru bun fără Tine – dă-mi, dar, harul, dă-mi lumina și puterea de a gândi și a simți binele, și de a-l săvârși cu lesnire, precum și de a grăi și a face ceea ce-Ți este bineplăcut Ție.
Așa, toată viața mea Ți-o dau Ție, lui Hristos Dumnezeu, Mântuitorul meu, prea-înnoitorul meu. Curățește-mă, sfințește-mă și mă mântuiește. Ajută-mă, căci fără Tine apropiată și grabnică este pieirea mea în fiece clipă. Amin.”
