Sfântul Maslu este o slujbă pentru cei bolnavi care nu și-au găsit leacuri la doctori – Părintele Cleopa

Sfântul Maslu este una din sfintele taine ale Bisericii, prin care preoții împreună slujitori și credincioșii care iau parte la slujbă se roagă pentru ca Dumnezeu să trimită mângâiere, ușurarea sau chiar vindecarea celor bolnavi.

La această sfântă taină pot participa și cei sănătoși trupește, dar cu suferințe sufletești, pentru că ea se adresează deopotrivă și trupului și sufletului.

Taina Sfântului Maslu

Taina Sfântului Maslu

Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria spunea că Biserica a practicat această slujbă în mod special pentru bolnavii care nu și-au găsit leacuri pe la doctori. Este vorba despre boli grave pe care medicina nu le poate trata, precum epilepsia, cancerul, lepra, orbirea, surzenia, muțenia și așa mai departe.

Sfânta Scriptură ne oferă foarte multe exemple de bolnavi incurabili și de oameni care și-au cheltuit toată averea pe la doctori fără rezultat, și pe care Mântuitorul i-a vindecat prin cuvânt sau prin atingerea cu mâna: cei zece leproși, femeia cu scurgerea de sânge, femeia gârbovă, orbii din naștere, cei doi demonizați, copilul surd și mut.

Părintele Cleopa spune că o taină are trei lucruri de bază:

1. materia din afară
2. a aduce înăuntru der
3. să fie legiuită de Domnul

În cazul Sfântului Maslu, materia dinafară este untdelemnul curat care aduce înăuntru dar, pentru că iartă păcatele. Este o taină binecuvântată de Dumnezeu, care dovedește cât de mult adevăr este în sfânta noastră credință. (Marcu 6, 12-13; Luca 9, 6).

Vindecarea survine prin rugăciunea preoților, care cheamă pe Duhul Sfânt să sfințească untdelemnul adus înainte de credincioși, și să-l facă tămăduitor pentru trup și suflet.

Harul pe care preoții îl au este de la Dumnezeu, primit prin punerea mâinilor (taina hirotoniei), care are o tradiție ce merge până în zilele Mântuitorului:

„Prin puterea Duhului Sfânt și pe temeiul credinței, Domnul Hristos a dat acest dar și apostolilor Săi, dându-le puterea să scoată afară duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice neputință, spunându-le: „Și mergând, propovăduiți și ziceți: Împărăția cerurilor este aproape! Tămăduiți pe cei bolnavi, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i (Matei 10, 7-8).

Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința, scoțând demonii, și prin ungere cu untdelemn, vindecând pe mulți bolnavi.” (Marcu 6, 12-13; Luca 9, 6). Pe acest temei ne-a lăsat scris și Sfântul Apostol Iacov:

De este cineva bolnav între voi, să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui”. (Iacov 5, 14-15).

Bolnavul este uns cu acest ulei întru numele Domnului, iar credința lui este cea care îl mântuiește. Acest aspect este foarte important. Citind Sfânta Scriptură, Îl vedem pe Domnul colindând prin sate și prin cetăți, propovăduind Evanghelia și tămăduind orice boală și orice neputință în popor. (Matei 4, 23-25; 8, 1-4; 9, 27-35).

„Tămăduirea o dădea însă numai pe temeiul credinței că El îi poate vindeca.” (Marcu 9, 23).

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.