Icoana Sfântului Ioan Botezătorul care s-a încruntat printr-o minune
Această icoană a fost numită „Minunată Încruntare”, și are una din cele mai cuceritoare povești. Este păstrată în Muntele Athos, în vechiul paraclis al Schitului românesc Prodromu din Grecia, închinat Sfântului Ioan Botezătorul.
Este o icoană făcătoare de minuni. Însăși încruntarea Sfântului din icoană s-a săvârșit nu prin zugrăvire de om, ci prin minune. Nu se cunoaște cu precizie data la care a fost pictată, însă este posibil ca aceasta să se fi petrecut prin anul 1660.
Icoana Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu
Minunea de care vorbim a avut loc în timpul revoluției din Grecia din anul 1821, când turcii au năvălit în Sfântul Munte. Când au pătruns în Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, aceștia nu au găsit nimic de valoare, căci călugării au fugit în munți sau în Marea Lavră, luând cu ei sfintele moaște și sfintele vase.
Umplându-se de mânie, au tras cu arma în icoana Sfântului Ioan Botezătorul, dar în loc să atingă icoana, gloanțele s-au întors spre ei, provocându-le o mare înfricoșare.
Minunea cea mare a fost faptul că Sfântul Ioan Botezătorul i-a privit ca un om viu din icoană, iar ca răspuns la gestul lor barbar, s-a încruntat pe loc. În urma acestei întâmplări, chipul Sfântului Ioan Botezătorul a rămas încruntat, upă cum se poate vedea și astăzi privind această icoană.
Icoana Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu
În anul 1853, Grigorie Alexandru Ghica, domnitorul Moldovei, a finanțat împodobirea acestei icoane cu ferecătură de argint.
Creștinii adevărați, care trăiesc în Duhul lui Dumnezeu, știu că această încruntare nu este străină de credința ortodoxă și de o viețuire duhovnicească autentică.
Căutătura încruntată a Înaintemergătorului din această icoană poate fi interpretată ca o mânie sfântă, despre care vorbesc Sfinții Părinți, și care este îndreptată împotriva păcatului, și nu împotriva omului.
În timpul vieții sale pământești, Sfântul Ioan Botezătorul îl mustra cu asprime ori de câte ori avea ocazia pe Regele Irod, pentru fărădelegile lui. Chiar și după ce i-au tăiat capul, tradiția Bisericii spune că acesta continua să-l dojenească pe Irod pentru că a luat-o de soție pe nevasta fratelui său.
