RUGĂCIUNEA are un efect curățitor extraordinar asupra minții și sufletului
Cei care obișnuiesc să se roage în fiecare zi, prin rugăciunile de tipic (ale dimineții și ale serii), prin rugăciunea inimii („Doamne Iisuse”), sau prin rugăciuni scurte către Maica Domnului, către îngerul păzitor sau alți sfinți, ajung să descopere la un moment dat efectul curățitor al rugăciunii asupra ființei lor.
După câteva minute sau ore de rugăciune, mintea este mai limpede, inima mai veselă, sufletul mai viu și trupul mai ușor. Aceste efecte se resimt doar dacă rugăciunea se face cu multă luare aminte. Cuvintele rugăciunii curăță și vindecă, dacă sunt pătrunse cu mintea și înțelese cu inima.
Nenumărate sunt foloasele rugăciunii. Ea luminează și înalță mintea, aprinde și întraripează inima, înviază sufletul amorțit, tămăduiește viciile și patimile, risipește întunericul și îl lasă pe om curat, luminat și plin de bucurie și pace sfântă.
Puterea rugăciunii vine de la Duhul Sfânt, căci cel care se roagă vorbește cu Dumnezeu. Rugăciunea este o împreună-vorbire și o împreună-lucrare, căci rugătorul nu este singur în strădania sa de a-și ridica mintea și sufletul la Dumnezeu.
Dumnezeu participă și răspunde rugăciunii revărsând peste cel care se roagă mulțime de daruri, pe care noi le primim de cele mai multe ori ca pe niște medicamente, menite să aline și să oblojească nenumărate răni cauzate de păcate.
Mai importantă decât curăția trupului este curăția inimii, căci ea este sălașul lui Dumnezeu în om. Dacă inima noastră se va curăți și mintea se va lumina, atunci și trupul nostru va fi curat.
Însuși Mântuitorul a zis: „Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară.” (Matei 23, 25-26)
Oamenii folosesc astăzi foarte multe produse de curățare și de îngrijire a corpului, foarte multe parfumuri și arome, neștiind că această dorință excesivă de curățire exterioară provine dintr-o stare de necurăție a inimii, pe care o simt, dar nu o pot percepe sau înțelege.
Inima nu se curăță cu detergenți, căci murdăria ei este de altă natură: lăcomia, dorințele pătimașe, egoismul, iubirea de bani, trufia, cugetele necuviincioase, aspirațiile mincinoase, invidia, ura, nedreptatea, răutatea, viclenia, răutatea, frica, disprețul, ironia, judecarea celorlalți.
Rugăciunea ne ajută în acest efort colosal de a ne purifica de gânduri și dorințele rele, de vicii și de toate stările sufletești care nu poartă în ele duhul lui Dumnezeu. Prima rugăciune pe care o rostim atunci când dorim să începem o rugăciune mai lungă este rugăciunea Împărate Ceresc. Și zice acolo așa: „Vino și Te sălășluiește în noi și ne curățește de toată întinăciunea.”
Orice rugăciune este bună, însă mai ales rugăciunea inimii, sau rugăciunea minții: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine păcătosul.” Rostită des, această rugăciune va scoate la iveală tot răul din noi, și în timp, va ajuta la înnoirea noastră lăuntrică.
Doar prin deasa chemare a numelui lui Dumnezeu vom putea curăți lăuntrul nostru și ne vom putea vindeca de rele, spun sfinții părinți. Sfântul Nicodim Aghioritul spune că dulcele și preasfântul nume al lui Iisus Hristos înnoiește adâncurile inimii.
Trebuie să ne străduim să ne rugăm neîncetat, și roadele nu vor întârzia să apară. Trebuie să înțelegem că nu ne putem vindeca singuri, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Sursă: „Inima în Scrierile Sfinților Părinți”, Arhimandritul Spiridons Loghothetis
ADEVARAT
Rugăciunea este comuniunea noastra cu dumnrzeu