Din cuvintele îndrăgitului părinte Ilie Cleopa ne-au rămas foarte multe sfaturi pline de înțelepciune și aducătoare de mântuire. Fiecare creștin, care vrea să se mântuiască, trebuie să facă trei lucruri în fiecare dimineață:
Dimineața, când te scoli, trebuie să te speli pe ochi. Faci trei închinăciuni, zicând: Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă! Rugăciune cât timp poți, un minut, o oră. Masa, iar după mâncare, rugăciunea de mulțumire.

Pentru a nu permite gândurilor să aglomereze mintea și să-i fure limpezimea, trebuie ca îndată ce ai făcut ochi dimineață, să faci semnul crucii, să mulțumești lui Dumnezeu că ți-a dat o nouă zi, să te speli cu apă pe față și să te rogi puțin înaintea icoanelor din casă.
În timpul zilei, Părintele Cleopa recomanda rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase”, cât mai des. Această rugăciune scurtă se poate face în gând la serviciu, la școală sau în alte împrejurări.
Părintele spunea că după Sfinții Părinți, rugăciunea de dimineață este „rugăciunea de argint”, deoarece aceasta este amestecată cu unele griji și gânduri. Rugăciunea din timpul zilei este „rugăciunea de aramă”, din pricina mulțumii gândurilor lumești care slăbesc puterea rugăciunii, iar rugăciunea de noapte este „rugăciunea de aur”, întrucât în această vreme, mintea este slobodă de cugete și imaginații, și se poate ruga cu mai multă uțurință.
Părintele Cleopa a învățat să se roage încă din copilărie, având părinți foarte credincioși și severi în ale credinței. Tatăl Părintelui Cleopa era „sfeșnicul casei”, așa cum el însuși îl considera.
„Dimineața, când plecam la școală, mama ne zicea să mâncăm ceva sau să luăm în traistă. Dar tata zicea: Nu! Lasă-i, babă hăi, că n-or să moară! Frații mei, mai cu seamă fratele Mihai, nu mânca nimic până nu terminau Psaltirea de citit.
Până nu ne rugam un ceas, nu ne dădea de mâncare, nimic. Chiar dacă nu era în post, zicea: Nu se mănâncă acum. Când vii de la școală, la amiază. Nu ești porc să mănânci de dimineață.”
Să adoarmă seara vreunul neînchinat? Sau să stea la masă până nu zicea „Tatăl Nostru”? Sau să nu se ducă Duminica la biserică? Sau s-audă c-a înjurat sau a fumat sau a furat ceva? Că nu-l vedeai pe el cu acestea în veac.
Avea o curea în cui, îi zicea „Sfântul Neculai”. Dacă te prindea cu ceva, ferească Dumnezeu! El zicea: Măi, uite Sfântul Neculai! Treci la rugăciune! Te-am făcut cu doi ochi, știi carte, citește Psaltirea și rugăciunile din carte!
Această viața austeră au făcut din copilul Constantin (așa se numea înainte de călugărie) unul din cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici ai României.
Tot din viața Părintelui Cleopa aflăm că știa multe rugăciuni pe de rost, pe care le spunea mereu. Citea zilnic Psaltirea, și rostea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Domnului Iisus, Acatistul Bunei Vestiri, Canonul de Pocăință și făcea câte 300-400 de metanii și închinăciuni pe zi.
Cerea celor care veneau la el să se roage cât mai mult. Recomanda ca fiecare să citească rugăciunile dimineții, Acatistul Maicii Domnului, rugăciunile de seară și Paraclisul Maicii Domnului, cu candela aprinsă.
După ce a devenit stareț al Mănăstirii Sihăstria, se ruga mai mult noaptea, cu rugăciunea inimii. În ultima parte a vieții sale, petrecea neîncetat în rugăciune. Se ruga câte 14-15 ore pe zi. Uneori se retrăgea în pădure, se duce în stupina mănăstirii sau se urca pe munte pentru a se ruga în singurătate.
Sursă: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/viata_p_cleopa.htm
