„Știi tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă și roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?” Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici ne arată într-un mod poetic, dar nu lipsit de realitate, care sunt consecințele îndepărtării noastre de Dumnezeu, Cel ce este izvorul vieții și făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute.

Nu Dumnezeu ne-a părăsit pe noi, așa cum ar striga unii care nu au cunoscut prin faptă poruncile Lui, ci noi ne-am despărțit de El prin viețuirea noastră îndărătnică, ce se opune tot mai mult sfințeniei la care am fost și suntem chemați.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici

Am ajuns într-o stare morală degradantă, asemenea îngerilor care au căzut din cer, și din lumină, s-au prefăcut în întuneric.

„Pace, pace, pace! Strigă conducătorii, iar popoarele lor pier în războaie, căci vorbesc despre pace fără Dumnezeu.”

L-am exclus pe Dumnezeu din conștiința și din viața noastră, și ne ghidăm după propria noastră minte și voință, care sunt limitate. „Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înșine ne suntem stăpâni și nu mai venim la Tine?” (Ieremia 2, 31)

„Legi, legi, legi! Strigă doctorii în drept și-n dreptate ai Europei, dar popoarele lor strâng fărădelegi cât dealurile, până la nori, în fiecare zi și în fiecare ceas, căci scriu legile lor și nu ale lui Dumnezeu.”

Am ajuns săraci, căci ne-am îndepărtat de Cel care dă hrană la tot trupul:

„Pâine, pâine, pâine! Strigă doctorii în economie ai Europei, iar popoarele lor pier de foame, căci caută pâine în afara lui Dumnezeu.”

Orbecăim în întunericul cel mai dinafară (așa caracterizează Mântuitorul starea de iad), căci ne-am înstrăinat de Dumnezeu, Cel care a zis despre Sine că este Lumina lumii.

Nu mai știm calea care duce la viața veșnică, și ne rătăcim în „țările îndepărtate” și străine ale păcatului (Luca 15, 11). „Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe.(Marcu 6, 34)

Ar trebui să citim și Cartea Proorocului Ieremia, pentru a cunoaște mustrarea Domnului față de poporul care a nesocotit poruncile Lui și și-a făcut idoli. „Ce nedreptate au găsit în Mine părinții voștri, de s-au depărtat de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune?” (Ieremia 2, 5)

Ne-am lepădat de Hristos, de aceea ne-a lepădat Hristos. L-am părăsit pe Dumnezeu, și nici natura nu ne mai este supusă și nu mai ascultă de noi, pentru că luptăm împotriva a tot ce e curat și sfânt.

„Două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, și și-au săpat fântâni sparte, care nu pot ține apă.”  (Ieremia 2, 13)

„Știi tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă și roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputința în toată firea.”

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sfântul Nicolae Velimirovici

Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniți cu roadele lui și cu bunătățile lui; voi însă ați intrat și ați spurcat pământul Meu și moștenirea Mea ați făcut-o urâciune”. (Ieremia 2, 7)

„Știi tu oare, fiule, de ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, și se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutății oamenilor, firea s-a tulburat și și-a lepădat rânduiala.”

„Știi tu oare, fiule, de ce țarinile rodesc slab primăvară, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că și fiicele oamenilor își urăsc rodul pântecelor lor și îl ucid în plină creștere.”

„Știi tu oare, fiule, de ce maica nu își poate îndestula fiii? Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii față de vecini.”

„Știi tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâțit și au pierdut frumusețea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care dinlăuntru, din suflet, dăruiește frumusețe feței, și au pus pomezi pământești.”

„Știi tu oare, fiule, de ce s-au înmulțit bolile și înfricoșatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură și nu dăruită de Dumnezeu.”

„Știi tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pe pământ și nu se rușinează de asemănarea lor cu cârtițele? Pentru că pământul le crește prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce crește în inimă. Și pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îl slăbește în lupta pentru ceruri.

Nu plânge, fiule, în curând Domnul va veni și va îndrepta toate.”

Întrebările retorice pe care ni le adresează Sfântul Nicolae Velimirovici au un corespondent dureros de real în viața noastră. Răspunsurile tragice ne vizează pe toți, și trebuie să ne pună pe gânduri.

Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.” (Ieremia 2, 18)

(Fragmente din Sfântul Nicolae Velimirovici – „Inima în Marele Post”)

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.