Despre rugăciunea minții

Deşi simplă şi sâcâitoare prin scurtimea şi repetitivitatea ei, rugăciunea minții este de fapt un medicament-minune pentru suflet.

Uşor accesibilă dar greu de menţinut, această rugăciune are o putere covârşitoare la nivelul întregii vieţi. Ea sună aşa:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Despre rugăciunea minții aflăm lucruri minunate de la Sfinţii Părinţi. Dar şi cei care au dobândit această îndeletnicire sfântă mărturisesc efectele extraordinare pe care le are asupra clarităţii minţii şi a curăţirii sufletului de tot răul.

Cuprins

Toggle

Desore rugăciunea minții

Prima menţiune despre rugăciunea miții o regăsim în îndemnul Apostolului Pavel către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!” Pentru începători, pare un lucru de neconceput să te rogi tot timpul.

Numai printr-o practicare corectă şi asiduuă se poate ajunge la rugăciunea neâncetată.

Nu numai călugării au datoria de a se ruga permanent, ci şi orice om de rând – ca o făptură care are în permanenţă nevoia de a se raporta la Creatorul său şi de a-i cere ajutorul.

Este nevoie de multă stăruință pentru ca rugăciunea să depășească nivelul minții și să ajungă cu adevărat în inimă şi a se permanentiza cu ajutorul Duhului Sfânt.

Despre această rugăciune minunată vorbesc numeroşi sfinţi părinţi regăsiţi astăzi în Pateric, dar şi părinţi români, precum Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Teofil Pârâian, Dumitru Stăniloae si alţii.

Ei subliniază că formularea deasă a acestei rugăciuni atrage prezenţa Duhului Sfânt în fiinţa noastră. De aceea ei spun că numai o inimă purtătoare de Dumnezeu poate pronunţa şi păstra numele lui Iisus în adâncul său.

Efectele rugăciunii minții

Mintea umană este supusă unui flux continuu de idei, dorinţe şi opinii. Rugăciunea Doamne Iisuse ajută omului în limpezirea minţii şi aduce un efect de calmare asupra sufletului şi ulterior asupra trupului.

Este ca o terapie, care reface legătura dintre sufletul omenesc şi originea lui divină.

Unii au adoptat o formulare ceva mai intimă, şi au păstrat doar prima pare cu „Doamne Iisuse”. Simpla rostirea a numelui Mântuitorului aduce o nemăsurată bucurie şi sporire duhovnicească sufletului omenesc.

Părintele Arsenie Papacioc mărturisea că de la un timp, inima lui se înmuiase atât de tare de dorul lui Dumnezeu încât nici nu mai era nevoie să spună toată fraza, ci numai Iisuse, Iisuse, întocmai ca un îndrăgostit.

Sfinţenia acestui nume aduce în suflet o deschidere totală.

Numele Mântuitorului este înzestrat cu putere şi de aceea are capacitatea de a sparge zidurile ignoranţei noastre şi a ne face transparenţi pentru primirea lui Dumnezeu întru noi.

Contrar opiniei neavizate, rugăciunea deasă nu duce la epuizarea minţii sau la o stare de anonimat. Este adevărat că se produce treptat o depersonalizare, întrucât sufletul accede tot mai mult spre îndumnezeire şi cunoaşterea lui Dumnezeu în deplinătatea lui.

Dacă la început cuvintele sunt spuse mecanic de mintea obişnuită să rumege un conţinut diversificat, „rugăciunea lui Iisus” îl ajută pe om să se aşeze permanent în faţa lui Dumnezeu şi să I se adreseze Lui ca şi cum ar fi de faţă, prin simţirea plină de bucurie a omniprezenţei Sale.

Sfat important! Pentru a rosti rugăciuneaminții este bine ca creștinii să ceară binecuvântarea părintelui lor duhovnic.