DĂRUIND altuia ce nu ai, vei dobândi și tu – Părintele Nicolae Steinhardt

„Dăruind vei dobândi” este titlul uneia dintre cărțile semnate de Părintele Nicolae Steinhardt. Mulți pot să confirme faptul că atunci când au dat și au împărțit cu cei din jur din ceea ce aveau, Dumnezeu le-a întors mult mai mult.

Părintele Nicolae Steinhardt forează însă mult mai adânc în tenebrele sufletului uman, și se referă la a da din ceea ce nu ai:

„Nu din prisosul, nu din puținul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îți lipsește. Dăruind altuia ce nu ai – credință, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi și tu. Hristos, așadar, ne cere imposibilul.”

pr. nicolae steinhardt

Părintele Nicolae Steinhardt

Sună paradoxal, dar este întru totul adevărat. Atunci când ne străduim să împlinim lipsurile în viața celor de lângă noi, Dumnezeu umple inima noastră de bucurie, de lumină și de dragoste, plinind astfel lipsurile noastre cele mai mari.

Dăruind vei dobândi” este o maximă inspirată din creația poetului francez Henri Michaux:

În mănăstirea unde ar dori să fie primit, se prezintă un candidat la călugărie. Îi mărturisește starețului:

– Să știți, părinte, că nu am nici credință, nici lumină, nici esență, nici curaj, nici încredere în mine, și nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor, iar altora, cu atât mai puțin. Nimic nu am.

Firesc ar fi fost să fie de îndată respins. Nu așa însă. Ci starețul îi răspunde:

– Ce-are a face! Nu ai credință, nu ai lumină. Dându-le altora, le vei avea și tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi și pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele și semenul tău ești dator să-l ajuți cu ce nu ai. Du-te chilia ta e pe coridorul acesta, ușa a treia pe dreapta.

Aceasta este adevărata osteneală pentru îmbunătățirea sufletului. Datoria de a-i ajuta pe ceilalți din ceea ce nu avem.

Trebuie să ne silim să cultivăm în inima noastră dragostea, bunătatea, îngăduința, răbdarea și toate celelalte virtuți, care ne definesc ca fii ai lui Dumnezeu, și nu ai acestei lumi care promovează faptele întunericului: egoismul, mândria, trufia vieții și ura.

Dragostea de aproapele este poruncă. Hristos Domnul ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții, precum El ne-a iubit pe noi: cu o iubire jertfelnică. Nu este iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și pună sufletul pentru aproapele său, zice Mântuitorul.

La iubirea dumnezeiască însă rar ajunge cineva. Suntem lipsiți de iubire și de aceea ne vine greu să ne aplecăm asupra nevoilor celor de lângă noi, să-i cercetăm în lipsurile lor pentru a-i ajuta. Nu ne lipsesc bunurile materiale, ci suntem mai degrabă lipsiți de omenie, de bunătate și de înțelegere. Sărăcia noastră este una spirituală și morală.

Iubirea este cea mai înaltă virtute, iar până acolo urcușul este anevoios. Mai întâi trebuie să ne ostenim în a cultiva toleranța și înțelegerea. Trebuie să fim îngăduitori cu toți și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze și să ne dăruiască pace și armonie întreolaltă.

Nu trebuie să fim mucenici pentru a-L mărturisi pe Hristos în zilele noastre. Îl putem slăvi împlinind poruncile Lui, spune Părintele Nicolae Steinhardt:

„Dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaților, primind pe cei străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe cei bolnavi și mergând să-i vedem pe cei ferecați în temniță.”

„Nu fapta în sine contează, ci sufletul pe care îl investești, valoarea unui act stă în starea sufletească care ne îndeamnă la o faptă bună. Iar „dacă nu putem fi buni, să încercăm măcar să fim politicoși”, spunea Părintele.

Fragmente din Nicolae Steinhardt, Dăruind Vei Dobândi, Mănăstirea Rohia, 2006

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

5 comentarii

  1. daca nu am … ce sa darui?

  2. A dărui inseamnă să ai suflet bun

  3. Cum adica sa daruiesti ce n-ai? Inseamna sa duci pe cineva de nas, sa minti ca ai. Nu-mi place!!!!!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.