Rugăciune de MULȚUMIRE pentru cele cerute și necerute

Am ales câteva fragmente dintr-o rugăciune foarte frumoasă alcătuită către Domnul nostru Iisus Hristos, de către Ghenadie Scolasticul, patriarhul Constantinopolului.

Este o rugăciune care smerește și înmoaie inima celui care o citește, întrucât face pomenire de mulțimea bunătăților pe care Dumnezeu în mare Sa milostivire le revarsă asupra noastră, în ciuda nevredniciei noastre.

Rugăciunea de mulțumire este mult prețuită de Domnul, după cum ne-a arătat Mântuitorul când a vindecat pe cei zece leproși. Doar unul din cei tămăduiți s-a întors să dea slavă lui Dumnezeu, să se închine Mântuitorului și să-I mulțumească pentru darul vindecării.

Avem nenumărate motive să-I mulțumim lui Dumnezeu, însă din pricina învârtoșării inimii noastre și a iubirii de sine, nu vedem că tot ce avem este darul lui Dumnezeu, ci credem că toate ni se cuvin și că sunt doar rezultatul propriilor noastre strădanii. „Fără Mine nu puteți face nimic”, a spus Mântuitorul.

Rugăciune de mulțumire către Mântuitorul Hristos

“Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, Împăratul cel preaînalt, preasfânt, prea-bun și mult milostiv, Cuvinte de-a pururea vecuitor al lui Dumnezeu-Tatăl, Cel fără de început, Făcătorule a toată zidirea și înnoitorule al omenirii, care pentru iubire de oameni cea negrăită, te-ai împărtășit de trup și de sânge, și ai lucrat minunat iconomia cea negrăită și mai presus de fire.

Cel de care niciodată nu se satură puterile cele sfinte și mai presus de ceruri, ci neîncetat laudă mărirea și strălucirea dumnezeirii Tale cu glasuri de cântare, pentru ce noi, smeriții robii Tăi, cei răscumpărați cu sângele Tău cel cinstit, să ne săturăm de a Te lăuda pe Tine?

Și dacă iubirea Ta de oameni și darul Tău cel fără de măsură lucrează întru noi de dimineață până seara, și de seara până în cealaltă dimineață, pentru ce noi să nu-Ți mulțumim Ție, Făcătorului nostru de bine, măcar în vremuri hotărâte?

Ci iartă-ne nouă, Hristoase lesne iertătorule, căci întâmplările vieții acesteia vremelnice, nevoile firii și rânduiala aceasta la care ai voit de ne-ai ridicat pe noi ne împrăștie, și nu ne lasă să Te cugetăm pe Tine neîncetat cu mintea, și să Te lăudăm fără tăcere cu gura.

Pentru aceasta, ca pe o pârgă a gândurilor celor din fiecare zi și a graiurilor noastre, Îți aducem Ție slujba cea de dimineață și de amiază și de seară.

Deci mă închin Ție, Ziditorului meu, împreună și Părintelui Tău Cel fără de început și Duhului Tău cel făcător de viață. Îmi plec genunchii inimii și ai trupului meu, cu frică și cu cutremur, Ție, Stăpânului cel atotputernic și preabun, și-Ți mulțumesc pentru toate câte ai făcut și faci cu mine.

Căci cu mâna Ta m-ai zidit, cu insuflarea Ta mi-ai dat viață, cu purtarea Ta de grijă m-ai crescut, cu darul Tău mi-ai făcut cunoscută credința cea adevărată. M-ai învățat tainele Sfintei Tale Biserici, m-ai împodobit cu bunătățile acestea vremelnice, m-ai izbăvit de primejdii, m-ai sculat din boli, m-ai povățuit nevăzut spre cele de folos.

Mă ocârmuiești și mă încălzești ca pe un pui și făptură a dragostei Tale. Dar cum îndrăznesc să povestesc facerile Tale de bine, căci ele sunt noian nedeșertat, adânc necuprins și înălțime nevăzută?

Nu reușesc să mulțumesc pentru cele făcute mai înainte, și iată că mă ajunge mulțimea facerilor de bine cele de curând. Și chiar însăși aceasta, că pot mulțumi, ce mare dar este?

O, smerenia mea! O, Bunătatea Ta! Căci și aceasta singură ce o aduc în locul tuturor, mulțumirea, este darul Tău. O, dragostea Ta cea covârșitoare! Căci toată bogăția bunătăților Tale ai vărsat-o peste mine. O mulțumire curată știu, împlinirea voilor Tale.

Și ce voi grăi către Tine pentru cele de azi? Sau pentru cele de mâine? Ce bine îmi voi voi mie, pe care Tu să nu-l voiești mai înainte de mine? Și cine știe binele meu, fără numai Tu, Care singur poți să-l și faci, necerându-l de la Tine?”