Cea mai frumoasă și copleșitoare rugăciune către Domnul Iisus

Această rugăciune deosebită se găsește la sfârșitul Acatistului Patimilor Domnului, și este alcătuită în aceeași notă profundă, specifică dramei Golgotei și a iubirii dumnezeiești care se revarsă peste toți cei care cinstesc și se închină cu credință Preadulcelui Iisus Cel răstignit pentru păcatele noastre.

Această rugăciune ne apropie în chip tainic cu sufletul și cu mintea de suferințele Domnului și ne umple de darurile care izvorăsc din puterea Crucii Sale. Cel mai mare dar al răstignirii Domnului este iertarea păcatelor și Învierea.

Prin moartea și prin pogorârea la iad a Mântuitorului, moartea nu mai are putere asupra noastră. Moartea a fost înghițită de viață, precum spune Sfântul Apostol Pavel (Epistola I către Corinteni, cap. 15, 54, 55) „Unde îți este moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”

Noi murim trupește, biologic, însă sufletele noastre continuă să trăiască, într-o altă dimensiune, veșnică. Ele se vor strămuta acolo unde va decide dreapta Judecată a Domnului, în rai sau în iad.

Așa cum spune în această rugăciune, Hristos Domnul reprezintă modelul cel mai presus al viețuirii noastre. El S-a făcut nouă pildă de îndelungă-răbdare, iubire jertfelnică, blândețe și bunătate, smerenie și supunere față de voia Tatălui ceresc.

Rugăciune către Domnul Iisus

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu, făcător al cerului și al pământului, Mântuitorul lumii, iată noi, nevrednicii și păcătoșii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale, și mulțumire Îți aducem, Împărate al tuturor și Doamne.

Că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele și chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările și necazurile, fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor și Mântuitor.

Știm, întru tot îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră, crucea și patimile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmașului.

Ce dar vom aduce Ție, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoșii? Sufletele și trupurile și toate cele bune de la Tine sunt, și noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune și Îndurate Doamne.

Lăudăm îndelunga Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne preacuratelor Patimi, și cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând:

Miluiește-ne pe noi, robii Tăi, și fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea sfântă, și ca împărtășindu-ne aici cu credință Patimilor Tale, să ne învrednicim a vedea și în ceruri slava Împărăției Tale, acum și pururea și în vecii vecilor, amin.”