„Cât de mult se înșală oamenii care caută fericirea, mulțumirea, satisfacția, în afara inimii lor. Le caută în slava lumească, în bogăție, în plăceri, în distracții, în lux și în toate lucrurile zadarnice, al căror singur rezultat este amărăciunea!”
Am extras câteva fragmente despre fericire, de o profunzime și frumusețe deosebită, dintr-o scrisoare adresată de Sfântul Nectarie maicilor de la Mănăstirea Sfânta Treime întemeiată de el în insula Eghina.
Din aceste câteva rânduri putem desprinde o bogăție de învățături despre ce înseamnă cu adevărat fericirea. Aceste cuvinte sunt adevărate mărgăritare duhovnicești, care au puterea de a lumina mintea și de a deschide inima celui care le citește, spre a căuta mântuirea și a lepăda toate lucrurile cele rele care-l țin departe de Dumnezeu.
Cratiță de înaltă calitate Schmitter, 25L din aluminiu ceramic, perfectă pt. gemuri, sarmale și zacuscă+lingură silicon
Deși au fost scrise acum mai bine de un deceniu, aceste cuvinte ni se potrivesc și nouă, celor de azi, care suntem mai mult ca oricând ispitiți de bogăția, de slava și de plăcerile acestei lumi trecătoare, care nu aduc în suflet decât nefericire: un gol imens și răni adânci, greu vindecabile.
„Cât rătăcesc cei care își zidesc fericirea pe lucruri stricăcioase și schimbătoare, care nu au nici o valoare și nu aduc mulțumire cugetului, fiindcă fericirea, adevărata fericire se concentrează pe desfătarea morală. Orice altă desfătare îndulcește doar buzele, nu și inima, pe care o umple de amar.
Tot ceea ce se zidește în afara inimii pentru ridicarea turnului fericirii are ca temelie un teren zdruncinat încontinuu de cutremure. Din acest turn este imposibil să rămână piatră peste piatră pentru o perioadă îndelungată de timp, astfel încât zidarii se dovedesc neînțelepți și nebuni.
Frații mei creștini! Fericirea se află în noi înșine. Iar fericit este omul care a înțeles asta. Cercetați-vă inima și aflați starea ei morală. Fiți atenți ca nu cumva să-și fi pierdut îndrăzneala la Dumnezeu, ca nu cumva să vă osândească pentru călcarea legilor morale, ca nu cumva să vă mustre că ați nesocotit poruncile dumnezeiești.
Cercetați ca nu cumva inima voastră să se fi umplut de răutăți și de patimi, ca nu cumva să iubiți păcatul, ca nu cumva să vă îndeletniciți cu lucrarea celor viclene. Să fim cu luare-aminte ca inima noastră să nu se îndepărteze de cele bune, urmând drumuri încâlcite și cărări nestrăbătute, unde ne așteaptă prietenii pierzaniei.
Nefericiți sunt cei care nesocotesc vrerea inimii lor și visează la bogățiile lumii pentru a dobândi fericirea, mulțumirea și satisfacția, din moment ce întreaga bogăție, fie cea ascunsă în măruntaiele pământului, fie cea de pe pământ, nu este capabilă să aducă fericire.
Din păcate, frații mei creștini, cel care și-a nesocotit inima și nu s-a îngrijit s-o vindece degrabă, nu numai că a fost lipsit de toate bunătățile, ci a căzut în tot felul de rele și nenorociri, din care nu este izbăvire.
A depărtat bucuria, și în locul ei au sălășluit tristețea, amărăciunea, suferința și supărare. A alungat pacea și a primit în inimă tulburarea și războirea, teama și groaza. A izgonit iubirea, și în inima lui a intrat ura, ștergând orice virtute care ar fi putut să mângâie sufletul său bolnav.
În cele din urmă, a aruncat toate harismele și roadele Sfântului Duh primite la botez, cele care-l fac pe om fericit, punând în locul lor toate patimile care-l fac nefericit, ticălos și vrednic de milă. Sufletul este cuprins deja de iad.
Cel care are inimă curată, cel pe care cugetul nu-l osândește, cel care le făptuiește pe cele bune, plăcute și desăvârșite înaintea lui Dumnezeu, acela are îndrăzneală la Dumnezeu, și orice cere va primi de la El.
Astfel, cel ce are inima curată este socotit fiu al lui Dumnezeu, căci Duhul Fiului Său locuiește în inima lui, și de aceea are îndrăzneală la Dumnezeu. Tot ceea ce va cere va primi, ceea ce caută va afla, iar atunci când va bate la ușa lui Dumnezeu, îl va primi pe el.
Cine se poate considera mai norocos ca un astfel de om? Toate bunătățile, toate harismele Sfântului Duh se dau acestui suflet fericit. Așadar, de ce lucru mai poate avea nevoie? De nimic. Cu adevărat de nimic. Da, frații mei creștini, de nimic. Și asta pentru că are cugetul curat, pentru că în el sălășluiește bunul cel mai de preț. Într-adevăr, cugetul curat este cel mai valoros dintre toate bunurile, fiindcă în el există fericirea. Fericit este omul care a dobândit cuget curat.”
Sursă: Sfântul Nectarie al Pentapolei, „Scrisori de la un Sfânt – Povețe și Sfaturi Duhovnicești”, Scrisoarea a III-a, Atena, 8 decembrie 1904
