Dumnezeu este infinit, veşnic, de neajuns şi de necuprins. Cu toate acestea, Dumnezeu a luat chip omenesc, şi a coborât pe pământ ca un nou Adam, pentru a curăţi pe om şi întreaga zidire de maladia păcatului strămoşesc. Iisus Hristos a primit mădulare şi trup asemenea nouă, de aceea chipul Lui a fost cu putinţă de redat în icoane.
- Sfânta Mahramă a Domnului
Chipul lui Hristos – imprimat pe pânză
Păstrăm chipul sfânt al Mântuitorului în inimile noastre atunci când ne rugăm, dar Îl avem înaintea noastră mijlocit şi prin icoanele din biserica ortodoxă. Amintirea întrupării Sale excepţionale şi vieţuirea Lui printre noi o aşezăm cu mare evlavie şi în casele noastre. Icoanele îl ajută pe creştin să nu uite niciodată pe Fiul lui Dumnezeu şi mai ales patimile pe care le-a suferit pentru mântuirea noastră. Există câteva icoane cu totul aparte ale Chipului Mântuitorului Iisus Hristos, imprimat în chip miraculos pe pânză, fără a fi zugrăvit de mână omenească
Există mai multe legende sau presupuneri cu privire la modul în care Chipul lui Hristos a fost imprimat pe pânză şi transformat ulterior în icoană. Una dintre cele mai misterioase şi controversate icoane nefăcute de mâini omeneşti ale Domnului Iisus Hristos este cea primită de regele Avgar.
În lucrarea „Istoria Bisericească” scrisă de Eusebiu de Caesarea găsim o corespondeţă între Hristos şi regele Avgar, însă aceasta nu a fost niciodată atestată de apostoli sau de evanghelişti.
Era în Cetatea Edesei un rege pe nume Avgar, care de mulă vreme suferea de o boală cumplită – lepră neagră. Auzind despre minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, şi-a dorit mult în inima sa să-l vadă cu ochii lui, gândind că astfel va lua vindecare. Drept aceea, se hotărăşte să-i scrie o scrisoare lui Iisus, cerându-i prin aceasta să vină la El în Edesa:
„Avgar, domnul Edesei, lui Hristos, Mântuitorul Cel bun, Care S-a arătat în părţile Ierusalimului în Trup. Eu am auzit de Tine şi de slăvitele Tale fapte minunate că tămăduieşti fără doctorii bolile oamenilor. Orbilor le dai vedere, şchiopilor umblare, pe cei leproşi îi cureţi, goneşti din oameni duhurile cele necurate, pe cei paralizati care zac în pat îi ridici prin cuvânt şi pe cei morţi îi înviezi. Deci unele ca acestea auzind eu, una din două gândesc: că eşti ori Dumnezeu pogorât din Cer, ori Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, scriu către Tine cu smerenie, cu rugămintea ca să Te osteneşti a veni la mine, să-mi vindeci boala mea cea netămăduită de care pătimesc.”
Pe lângă această scrisoare, Avgar a trimis şi un zugrav renumit pe nume Anania ca să-i închipuiască sfânta faţă a lui Hristos pe pânză, în caz că Acesta nu va veni la el. Dar mult studiindu-L Anania pe Hristos, nu reuşea, cu meşteşugul lui, să surprindă chipul sfânt pe pânză. Şi cunoscând Domnul Hristos gândul şi strădania lui Anania, l-a chemat la dânsul, zicându-i să scrie acestea regelui său:
„Fericit eşti Avgar, cel ce nu M-ai vazut şi ai crezut în Mine, că scris este despre Mine: Cei ce Mă văd pe Mine, nu vor crede, iar cei ce nu Mă văd, vor crede şi vor mosteni viaţa cea de veci. După Înălţarea Mea voi trimite la tine pe unul din Apostolii Mei. Acela te va tămăndui de bolile ce te-au cuprins.”
Şi după ce a petceluit scrisoarea, Hristos a dorit să împlinească şi cea mai mare dorinţă a lui Avgar, ca dar pentru credinţa lui. Şi luând apă şi spălându-Se pe faţă, a cerut o năframă să se şteargă, şi ştergându-se pe faţă, chipul Său a rămas întipărit pe pânză, mai limpede decât l-ar fi putut zugrăvi o mână omenească.
Avgar a primit-o cu mare bucurie şi a cinstit mahrama Domnului întocmai ca pe o icoană sfântă. Şi închinându-se ei, trupul lui s-a curăţit aproape în totalitate de lepră. Dar când a venit Apostolul Tadeu în Edesa, propovăduind credinţa în Hristos, l-a chemat pe Avgar, botezându-L în numele lui Hristos, redându-i astfel sănătatea deplină.
Alte referiri la întipărirea chipului Mântuitorului Hristos sunt cele legate de Giulgiul de la Torino care reproduce imaginea lui Hristos crucificat, Icoana Fecioarei Maria şi a Mântuitorului Hristos începută de Sfântul Evanghelist Luca şi terminată de către îngeri, şi Mahrama Veronicăi – o femeie care îi dă lui Hristos în drum spre Golgota mahrama ei pentru a-şi şterge sudoarea feţei, şi pe care o primeşte înapoi cu chipul Lui întipărit pe ea.
Aceste icoane care reproduc chipul nefăcut de mână omenească a Mântuitorului s-au numit Sfânta Mahramă a Domnului.
