“Bucurați-vă!” este mesajul pe care Hristos ni-l dă tuturor după Înviere

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este încununarea tuturor eforturilor pe care Dumnezeu, din nespusa Lui iubire față de noi, le-a făcut pentru a ne mântui.

Învierea Domnului

Această sărbătoare poartă, în toate dimensiunile ei, bucuria răscumpărării noastre prin jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos și nădejdea mântuirii noastre. Lumina care izvorăște din Învierea Domnului ne deschide o nouă perspectivă asupra vieții care începe după strămutarea noastră sufletească la cele cerești.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este un simplu fapt istoric, care s-a petrecut în chip minunat acum 2.000 de ani. În fiecare an, după trecerea Postului Mare, trăim momentul Învierii cu o emoție copleșitoare, ca pe un adevăr pe care nimeni și nimic nu-l poate contesta sau șterge din conștiința noastră. Inimile noastre tresaltă de bucurie, simțind biruința Vieții asupra morții, și nespusa dragoste cu care Dumnezeu ne deschide din nou porțile Raiului.

Bucurați-vă, și nu vă temeți!

Bucuria este, fără îndoială, starea centrală a Sărbătorii Învierii Domnului, așa cum ne-o transmite Însuși Mântuitorul prin primele Sale cuvinte după scularea cea minunată din morți.

Femeile mironosițe sunt primele căror Hristos se arată pentru a le vesti Învierea Lui și a noastră, a tuturor. Căci spre deosebire de apostoli, care s-au ascuns de frica iudeilor, ele au avut curajul să meargă la mormânt, căutând Preacurat trupul Său pentru a-l unge cu miruri și cu miresme, în semn de mare dragoste și prețuire.

“Pe când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată, Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui, și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.” (Matei 28, 9-10).

Iar apostolii, așa cum consemnează Evengheliile, după Înălțarea Domnului la cer, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Această bucurie pe care vestea Învierii Domnului a adus-o femeilor mironosițe și apostolilor este și bucuria noastră, a celor de azi. Ea nu este o bucurie precum sunt bucuriile mărunte ale acestei lumi. Bucuria Învierii este o bucurie nepieritoare.

Această bucurie nu ne-o poate lua nimeni, căci o dată cu învierea lui Hristos, moartea nu mai are un caracter veșnic. Învierea Domnului este izvor de bucurie și nădejde în învierea propriilor noastre suflete și trupuri. Ea risipește toată frica, întunericul și tot răul. Hristos Domnul, prin pogorârea Sa la iad, a dezlegat legăturile morții și a scos pe toți cei care zăceau acolo de la începutul veacului.

Mântuitorul Hristos se coboară la iad, nu ca un osândit la moarte, ci ca un Dumnezeu, luminând cu strălucirea Dumnezeirii Sale întunericul morții, al răului și al păcatului, aducând în aducând în acel adânc al despărțirii de Dumnezeu viața și lumina învierii, sfărâmând încuietorile iadului (I Petru 3, 19-20).

Totodată, Hristos este în rai cu tâlharul cel bun, precum i-a făgăduit când era pe cruce: “Astăzi vei fi cu Mine în rai” – Luca 23, 43), arătând prin aceasta că El a murit pentru întreg neamul omenesc.

Nici o bucurie de pe lumea aceasta nu se poate compara cu marea bucurie a nopții de Înviere

Despre caracterul tainic al acestei bucurii vorbește foarte frumos Mitropolitul Bartolomeu Anania. “Nu există mai mare bucurie pe lumea aceasta care să se poată compara cu marea bucurie a nopții de Înviere. De ce aceasta? Pentru că nu este vorba de o bucurie privind starea fizică și psihică a omului. E ceva mai mult, e o bucurie care izvorăște dinlăuntrul ființei, o bucurie a sufletului. Una este bucuria obișnuită, cea lumească, și alta este bucuria cea duhovnicească.

Bucuria lăuntrică, adevărata bucurie, este un sentiment profund care cuprinde toate simțurile ființei, copleșește sufletul, și face trupul să vibreze.

Bucuria trupească se stinge repede, în timp ce bucuria întru Iisus este veșnică. Acolo este Adevarul. Acolo este bucuria, veselia, frumusețea, fericirea.”