Dragostea care face relațiile dintre oameni ușoare, bine legate și neclintite, este o dragoste lipsită de interes, de invidie, de gelozie și de alte patimi. Această dragoste nu caută ale sale, ci izvorăște din renunțarea la sine și din dăruirea de sine. Această dragoste este una dumnezeiască, pe care numai Dumnezeu o are și ne-o poate da, dacă I-o cerem.
Sfântul Siluan Atonitul – un mare al dascăl al iubirii de oameni și al smereniei, dezvăluia în scrierile sale motivul pentru care Dumnezeu dă harul Sfântului Duh sufletului: pentru iubirea de aproapele. Să iubim pe aproapele nostru din toate puterile noastre, cerând această mare virtute de la Dumnezeu.
“Fă această experienţă cu tine însuţi: într-o zi cere de la Dumnezeu iubirea de frate, iar într-alta trăieşte fără iubire, şi atunci vei vedea deosebirea. Roadele duhovniceşti ale iubirii sunt vădite: pace şi bucurie în suflet, şi toţi oamenii vor fi pentru tine neamuri şi rude dragi şi vei vărsa lacrimi din belşug pentru aproapele şi pentru toată suflarea şi făptura.
Adeseori, pentru un singur salut sufletul simte în el o schimbare binefăcătoare; şi, dimpotrivă, pentru o singură privire duşmănoasă se pierde harul şi iubirea lui Dumnezeu.“
Rugăciune pentru sporirea dragostei
“Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălțime ca un iubitor de oameni asupra inimilor noastre, că suntem lipsiți de dragoste, unire, și îmboldiți de spinii urii și ai altor păcate.
O picătură din harul Prea Sfântului Tău Duh coborând peste dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune, și din dragostea cea către Tine, să sporească în fapte bune, și să petreacă în dragoste și unire.
Așa, Doamne, înmulțind dragostea în inimile robilor Tăi, păzește-ne de tot răul, de asuprirea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, de sabie, de năvălirile altor neamuri, și totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alți, și să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătățile Tale cele cerești, amin.”
