“Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-54)
“Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. (Ioan 6, 53).
Despre Împărtășirea cu Sfintele Taine
Împărtășania – mâncarea și băutura sufletului, fără de care nu putem trăi
Ni se întâmplă tuturor ca atunci când ne împărtășim, să nu realizăm pe deplin ce taină mare se petrece atunci. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur într-un din rugăciunile dinaintea Împărtășaniei: “Ştiu, Doamne, că mă împărtăşesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup şi Scump Sângele Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mănânc şi beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu.”
Să nu îndoim nici o clipă că părticica de pâine și vinul pe care îl bem este Hristos Însuși, după cum El spune:
“Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. (Matei 26, 27-28).
Și după cum spune această frumoasă rugăciune pe care creștinii o citesc înainte de a se împărtăși:
„Cred, Doamne, și mărturisesc, că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred, că acesta este Însuși Preacurat Trupul Tău, și acesta este Însuși Scump Sângele Tău.”
După sfințire, pâinea devine trupul Domnului, iar vinul se preface în sângele Lui, vărsat pe cruce pentru viața lumii. Și credincioșii care se împărtășesc cu ele, spun “amin”, adică adevărat este.
Să simțim aceasta cu toată inima. Chiar dacă ni se oferă în forma pâinii și a vinului, Hristos este acolo, și ne inundă întreaga ființă cu darurile Duhului Sfânt, care ne hrănesc sufletul și ne dau să pregustăm bucuriile veșnice și nepieritoare, încă de aici. Din neputința firii noastre nu ne dă Dumnezeu să bem cu adevărat sângele Lui, și să mâncăm trupul Lui.
Sfânta Împărtășanie nu este un lucru al puterii omenești, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci o faptă a puterii dumnezeiești. Căci Hristos, în chip nevăzut, este Cel care sfințește și preface pâinea și vinul pe care preotul slujitor I le pune înainte la Sfântul Jertfelnic în timpul Sfintei Liturghii. Așa cum a săvârșit această Sfântă Taină la Cina cea de Taină, așa le săvârșește și acum:
“Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tău și de pe scaunul slavei împărăției Tale, și vino ca să ne sfintești pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl șezi, și aici în chip nevăzut, împreuna cu noi ești. Și ne învrednicește, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, și prin noi, la tot poporul.”
Așa cum Moise a ridicat toiagul și a despărțit apele, așa cum Iordanul s-a întors înapoi și a curs împotriva firii când a văzut pe Ziditorul Său venind să se boteze, așa cum Moise a lovit stânca și a țâșnit apa pe care nu o avea din fire, tot așa, și mai mult decât atât, Dumnezeu, Care este Făcătorul tuturor, și care a dat ființă tuturor lucrurilor, poate să schimbe firea lucrurilor, și să prefacă pâinea și vinul în trupul și sângele lui Hristos, care se dă nouă spre mâncare. El a zis și s-a făcut, El a poruncit, și s-au zidit toate.
Cuvintele lui Hristos pot să schimbe forma lucrurilor și înțelesul lor, dându-le viață. Iar pâinea și vinul pe care le primim în Sfânta Împărtășanie au în ele putere de viață, și nu orice fel de viață, ci de viață veșnică. După cum Însuși Mântuitorul a zis:
“Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.
Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. (Ioan 6, 51-56)
