Rugăciunea este cel mai de preț dar, pe care Dumnezeu ni-l dăruiește, ca mijloc de comunicare și comuniune cu El. Rugăciunea este indispensabilă vieții noastre sufletești, și trupești, căci beneficiile ei se revarsă asupra întregii noastre ființe.
A te ruga pentru oameni e totuna cu a-ți vărsa sângele pentru ei, spunea Sfântul Siluan Athonitul. Atât de mare preț are această rugăciune. Mântuitorul Însuși ne-a învățat că Dumnezeu primește rugăciunile care se fac pentru semenii noștri, aflați în suferințe, în boli sau dureri cumplite, în lipsuri și tot felul de necazuri. În Noul Testament găsim foarte multe pilde în acest sens, precum vindecarea slăbănogului adus de prietenii săi la Mântuitorul, vindecarea fiicei cananeence, sau vindecarea slugii ostașului.
În fiecare din aceste cazuri, oamenii s-au rugat pentru tămăduirea sau ajutorarea rudelor sau prietenilor lor, ca pentru ei înșiși, iar Hristos a împlinit de fiecare dată cererile lor, arătând astfel că rugăciunea făcută cu durere sau cu dragoste pentru aproapele nostru este primită cu multă bucurie de Dumnezeu, care voiește ca noi să învățăm și să aplicăm, mai presus de orice, porunca iubirii.
Această rugăciune se citește la finalul slujbei Pavecerniței Mari, din Postul Paștelui, și cuprinde cereri pentru toată lumea.
Rugăciune pentru toată lumea
„Slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule, greșelile noastre cele de voie și cele fără de voie, cele cu fapta și cu cuvântul, cele cu știință și cu neștiință, cele din noapte și din zi, cele cu mintea și cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun și de oameni iubitor.
Pe cei ce ne urăsc și ne fac strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraților și rudeniilor noastre dăruiește-le cererile cele către mântuire, și viață veșnică.
Pe cei ce sunt întru neputință, cercetează-i, și vindecare dăruiește-le. Pe cei de pe mare ocârmuiește-i. Cu cei călători, împreună călătorește. Pe cei din văzduh ocrotește-i. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi, iertarea păcatelor dăruiește-le.
Pe cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânșii, miluiește-i după mare mila Ta. Pomenește Doamne, pe cei mai dinainte adormiți părinți și frați ai noștri, și-i odihnește unde luminează lumina feței Tale.
Pomenește, Doamne, pe frații noștri cei din necazuri, și-i izbăvește de toată primejdia. Pomenește, Doamne, pe cei ce aduc daruri și fac bine în sfintele Tale biserici, și le dă lor cererile cele către mântuire, și viață veșnică.
Pomenește-ne, Doamne, și pe noi, smeriții, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, și luminează mintea noastră cu lumina cunoștinței Tale, și ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și ale tuturor sfinților Tăi, că binecuvântat ești, în vecii vecilor, amin. “
