Considerat cel mai mare predicator creștin, Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat nouă, tuturor, o foarte bogată moștenire spirituală, constând în numeroasele opere, predici, scrisori și comentarii la Vechiul și Noul Testament.
La Sfântul Ioan Gură de Aur găsim poate cele mai frumoase și profunde rugăciuni de pocăință către Mântuitorul Hristos, care ne dau nouă tuturor pildă de rugăciune sinceră, curată și vie.
Această rugăciune surprinde foarte clar necesitatea pocăinței și a a smereniei inimii ca mijloace prin care rugăciunea noastre urcă la Dumnezeu și atrage iertarea păcatelor. Sfântul Ioan Gură de Aur este un dascăl minunat al rugăciunii adevărate, în care vederea păcatelor și simțirea păcătoșeniei noastre este necesară pentru a putea vorbi cu Dumnezeu și simți mila Lui revărsată asupra celor care se pocăiesc pentru greșelile și păcatele lor.
Această rugăciune este asemănătoare celor regăsite în pravila de rugăciuni profunde pe care creștinii le citesc înainte de Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, scrise de acest mare Sfânt Părinte și Doctor al Bisericii Ortodoxe.
Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur
“Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt. Doctorul sufletelor și al trupurilor, ca și cum aș sta înaintea înfricoșătorului Tău scaun de judecată, ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, așa mă rog și cer, cu inimă zdrobită și smerită: curățește-mă pe mine, păcătosul, iartă-mi mie, netrebnicului și smeritului.
Caută din sfânt lăcașul Tău spre ticăloșia mea, privește dintru înălțimile Tale cele sfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău și nu trece cu vederea rugăciunea mea. „Slăbește-mă, ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce” acolo de unde nu mă voi mai întoarce.
Ca un om am păcătuit, ca un Dumnezeu, iartă-mă. Căci Tu cunoști, Stăpâne, alunecarea lesnicioasă a firii omenești și cum că „plecat este cugetul omului cu osârdie spre cele rele încă din tinerețe”. Adu-Ți aminte că din pământ suntem. Adu-Ți aminte că numai Tu singur ești curat și fără de prihană, și neîntinat, iar noi toți întru certări și pedepse suntem.
Adu-Ți aminte de îndurările Tale cele din veac și de mila Ta și să nu mă osândești pentru fărădelegile mele, nici să-mi răsplătești după păcatele mele. Știu mulțimea fărădelegilor mele, că mare este și fără număr. Dar știu și noianul iubirii Tale de oameni, că nemărginit este și nebiruit.
Că Tu ești Cel Ce ridici păcatele lumii, Care Te-ai pogorât din cer pe pământ, ca să cauți oaia cea rătăcită și pierdută, Păstorul Cel bun, Cel Ce Îți pui sufletul pentru oi și ai venit în lume, să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.”
