Toată cearta, toată dezbinarea, ura, mânia și învrăjbirea dintre oameni este semănată de cel rău – dezbinătorul și vrăjmașul iubirii dintre oameni, care îl îmboldește pe om să se ridice deasupra fratelui, să țină la dreptatea lui, și să nu renunțe la dispută din pricina îngâmfării, a urii, a mândriei și a orgoliului. Iertarea reciprocă este cel mai dulce medicament pentru cei care sunt certați, sau care nu-și mai vorbesc.
„Dragostea acoperă mulțime de păcate”
Despre iertarea fratelui nostru, Hristos ne spune limpede în Evanghelia după Matei, cap. 18, că trebuie să iertăm fratelui nostru care ne-a greșit nu de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte, adică necondiționat.
“De veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”. (Matei 6, 14-15)
Tot așa, Mântuitorul ne arată prin pilda următoare că așa cum Dumnezeu ne iartă nouă toate păcatele noastre, așa se cuvine să iertăm și noi pe cei ce ne greșesc. Asemănându-L pe Dumnezeu cu un împărat milostiv, care nu doar iartă, ci șterge și datoriile noastre, Hristos ne învață pilda iertării din dragoste, și așteaptă de la noi să facem întocmai precum Tatăl nostru ceresc face, ca să fim fii ai Lui legitimi.
“Asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Și, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și copii și pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.
Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plătește-mi ce ești dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Îngăduiește-mă și îți voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.” (Matei 18, 23-35)
Rugăciunea pentru împăcare este de mare folos celor care dintr-o pricină mai mare sau mai neînsemnată nu-și mai vorbesc, sau nu se mai înțeleg, și nu se mai iubesc.
Rugăciune pentru împăcare
“Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor și dătătorul tuturor bunătăților, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei și ai dat pace neamului omenesc, miluiește Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc și ne ocărăsc; așijderea și pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoșii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălțime, ca un Bun, asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste și de unire, și sunt îmboldite de spinii urii și ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune, și din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune și să petreacă în dragoste și în unire.
Așa, Doamne, înmulțind dragostea în inimile noastre, păzește-ne de tot răul și de asuprirea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, și totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alții, și să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătățile Tale cele cerești. Amin.”
