“De aceea zic vouă: nu vă îngrijiți pentru viața voastră, ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Au nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”
Pentru a duce o viață ușoară și binecuvântată de Dumnezeu trebuie doar să luăm aminte la cuvintele lui Dumnezeu și să împlinim poruncile Lui. Ele ne ghidează în viață și ne ajută să ajungem la desvârșirea sufletească și la asemănarea cu Dumnezeu.
În Evanghelia lui Matei, capitolul 6, Hristos ne poruncește să nu ne îngrijorăm pentru ce vom mânca sau vom bea, nici cu ce ne vom îmbrăca, spre a ne rupe de grijile de prisos ale vieții care nu fac decât să ne orbească mintea, să ne astupe vederea duhovnicească și să ne înstrăineze de Dumnezeu și de viața veșnică.
“Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vouă, că nici Solomon, în toată măreția lui nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc păgânii. Știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptate Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 22-33).
Așa cum spunea Sfântul Nicolae Velimirovici, oriunde ne-am îndrepta ochii, putem vedea cum Dumnezeu, Ziditorul nostru hrănește, adapă și îmbracă toate făpturile Sale.
El hrănește furnicile în pulbere, fiarele în munți și peștii în apele mărilor. Când vine iarna, El trimite rândunelele și cocorii în țările calde, și le hrănește acolo, iar ursului îi gătește vizuină unde să hiberneze. Domnul adapă arborii și ierburile, colinele și pajiștile, verdeața și florile. Este oare vreo făptură pe fața pământului pe care s-o fi făcut Dumnezeu și apoi s-o fi părăsit golașă?
Oare nu vedem? Cine altul îmbracă pe lup, pe tigru și pe vulpe? Cine-i coase haină păunului și corbului? Cine-i clădește țestoasei carapace și peștelui solzi? Cine brodează aripile fluturelui și talia viespei, și cine face pavăză gâzelor în iarbă și în frunziș?
Cine dă pomului coajă, și cine împodobește lujerul porumbului? Cine toarce și țese pentru florile câmpului asemenea straie precum nici regii pământului n-au purtat vreodată dacă nu Dumnezeul cel viu, care le-a zidit?
Și oare Cel care hrănește fiarele în munți și iarba de pe câmp va lăsa flămând și însetat și gol tocmai pe om, care este cununa zidirii Sale?
Trăim ca și cum nu avem nici un Dumnezeu deasupra. Cei care se comportă ca niște copii ai lui Dumnezeu simt mereu purtarea de grijă a Tatălui Ceresc și duc o viață simplă și ușoară. Nu au griji și nu sunt tulburați. Toate durerile și necazurile le ia asupra Lui Dumnezeu, și El trimite la vreme fiecăruia ce are de trebuință pentru această viață trecătoare. Așa cum zice preotul la sfârșitul Liturghiei: “Căci toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este pogorât, de la Tine, Părintele luminilor.”
Păsările cerului toată ziua slăvesc pe Dumnezeu prin zborul și cântecele lor, iar noi alergăm de dimineață până seara și asudăm pentru a ne procura cele necesare. “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și celelalte se vor adăuga vouă” aceasta înseamnă: rugăciunea, participarea la slujbele bisericii și împlinirea poruncilor, care atrag în viața noastră darurile lui Dumnezeu.
Tot mai puțin creștini se roagă atunci când se trezesc dimineața, când se așează sau se ridică de la masă, când încep lucrul, când pleacă la drum sau când se culcă seara.
Dumnezeu ne poartă de grijă, și El Însuși ne învață să ne rugăm zilnic pentru cele de trebuință : “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Astfel, preocupându-ne pentru ziua de mâine înseamnă încrederea în forțele noastre proprii și în capacitatea noastră de a ne procura cele necesare trupului. Dorirea excesivă spre cele materiale care sunt trecătoare înseamnă disprețuirea pentru cele sfinte și veșnice, și desconsiderarea iubirii lui Dumnezeu și a frumuseții împărăției Lui.
Cauza tuturor necazurilor, lipsurilor și bolilor provocate de stresul și îngrijorările excesive este ruperea noastră de Dumnezeu și neîmplinirea cuvântului lui Dumnezeu, care ne poruncește să nu ne facem griji pentru viața noastră.
Din acest motiv Dumnezeu ia din cele îndestulate ale noastre și suferim lipsuri, ca rugăciunea să se întoarcă în sânul nostru și să cerem de la El, cum spune Psalmistul „aruncă spre Domnul grija ta, și El te va hrăni“ (Ps. 54, 25).
