Motivul certurilor, supărărilor și divorțurilor și leacul lor – Sf. Efrem Athonitul

Care este cauza reală a certurilor, despărțirilor și divorțurilor este egoismul. Când dragostea pleacă, pleacă și Dumnezeu, Cel care unește oamenii în iubire și înțelegere. Între soți, când se ivește scandalul? Când se iscă certurile, când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, și se face foc și pulbere, și familia e aruncată în aer.

Motivul Certurilor

Motivul Certurilor

Care este soluția

Soluția la astfel de probleme este smerenia. Sfântul Efrem Athonitul dă un exemplu de semerenie: ce face amiralul când vede valurile spumegând? Dacă începe să se lupte cu valurile, făcând pe viteazul, va ditruge corabia. Cel cu experiență însă, oprește motorul, și lasă corabia să meargă după cum o duc valurile. Iar când marea se liniștește, pornește încet motorul și astfel salvează și corabia, și echipajul. Așa și soții. Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniștească, să se roage pentru celălalt, și astfel, pacea va reveni.

E nevoie de multă înțelepciune, când se întâmplă un asemenea caz între două persoane egoiste. Unul dintre ei trebuie să cugete, să oprească motorul, și încet încet să meargă împreună cu valul. Să lase egoismul și strigătele celuilalt să se sfârșească. Și când acela se va liniști, vor găsi rezolvarea neînțelegerii. Așa trebuie să facă soții în familie. Dar nu numai ei, ci în general, oamenii între ei.

Cel care ne face supărări, ne nedreptățește sau ne învinuiește, arde rana egoismului nostru, ca să ne facem bine. Dumnezeu îi îngăduie ca să ne însănătoșim. Atâta timp cât avem egoism, avem și dureri. Când va veni vremea în care ne vom smeri, nu ne va mai durea. Și atunci, ne va cuprinde pacea și liniștea.

Smerenia se dobândește când cerem iertare, când luăm greșelile asupra noastră. Dobândim smerenia când ne spovedim, și primim sfaturile duhovnicului.

Să luăm asupra noastră

Așa cum a spus Sfântul Antonie cel Mare: “Îndată ce am luat greutatea și am aruncat-o asupra mea, liniștea mi s-a așezat în suflet. Din clipa în care am aruncat greutatea pe altul, și am spus: acesta e de vină, și nu eu, atunci am simțit în mine supărare și amărăciune”. Iată care este drumul: aruncă vina pe tine, și spune: eu sunt de vină pentru păcatele mele. Dumnezeu a îngăduit asta spre îndreptare, pentru că sunt plin de egoism, și de aceea mi s-a întâmplat. Dacă vrem să izgonim răul din viața noastră, din relațiile noastre, trebuie să ne smerim cugetul. Iar dacă acest lucru ni se pare incorect, să știm că suferim de boala mândriei.

Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu alții. Să ne întoarcem dioptria înăuntrul nostru, ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină, vedem că pricina își are izvorul în inimă, în omul vechi care trăiește în noi.

Când omul nu rabdă durerea cercetării, a mustrărilor, a nesocotinței, a ironiei celorlalți, atunci va rămâne în patimi., bolnav. Și la sfârșitul vieții va vedea cu limpezime că nu a lucrat cum trebuia pentru mântuirea sa. Fără răbdarea durerii, omul nu se vindecă. Trebuie să răbdăm încercările tămăduitoare ale lui Dumnezeu. Omul care trăiește după poruncile lui Dumnezeu are liniște sufletească.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.