Sufletul După Moarte. Ce Putem Face Pentru Cei Adormiţi

Creştinul care respiră şi se mişcă potrivit credinţei în Dumnezeu ştie că nu există moarte în adevăratul sens al cuvântului. Slăbirea credinţei şi „corupţia” inimii sunt cele care îl fac pe omul modern să rupă toate legăturile cu izvorul vieţii, adică Dumnezeu şi să piardă cărarea strâmtă care duce în Împărăţia Cerurilor.

Sufletul După Moarte. Ce Putem Face Pentru Cei Adormiţi

Natura omului este alcătuită din trup, suflet şi spirit. Starea sufletului este veşnică, pe când trupul este stricăcios şi muritor. Numai trupul – învelişul sufletului este cel care repauzează, rămânând în aşteptare până la Învierea cea de obşte. Sufletul însă nu încetează din viaţă, dar trece într-o altă formă de realitate, o realitate în afara timpului şi spaţiului, în Împărăţia lui Dumnezeu.

Viaţa sufletului după moarte nu este o iluzie religioasă sau un vis frumos. Este un adevăr certificat astăzi şi de domeniul medicinei sau al ştiinţei. Credinţa creştină ne învaţă să nu deosebim pe cei adormiţi de cei vii.

Să nu-i uităm aşadar pe cei care s-au mutat dintre noi. Starea lor de bine depinde în principiu de modul în care au vieţuit pe pământ, dar atârnă foarte mult şi de rugăciunile noastre. Moartea nu rupe legăturile dintre cei apropiaţi, ci numai îi desparte trupeşte. Rugăciunea este liantul cel mai puternic care păstrează comuniunea dintre cei vii şi sufletele înfrânte ale celor plecaţi.

Odată cu încetarea din viaţa aceasta, omul pierde posibilitatea săvârşirii de fapte bune. El nu mai poate lucra pentru mântuirea lui, întrucât vremea lui a trecut. Din momentul în care sufletul se desprinde de trup, rugăciunile de dezlegare ale preotului şi cele stăruitoare ale rudelor şi prietenilor sunt singurele care îl pot ajuta pe cel adormit să treacă de vămile văzduhului  şi să primească iertare de la Dumnezeu. Cei care nu au pe nimeni care să se roage pentru ei vor face trecerea mult mai greu.

Sufletul După Moarte. Ce Putem Face Pentru Cei Adormiţi

Amintirea celor adormiţi trebuie să fie însoţită mereu de o rugăciune, cât de mică, pentru iertarea sufletelor lor. Rugăciunea şi jertfa noastră pentru odihna celor adormiţi trebuie de asemenea să izvorască din dragoste. Dumnezeu primeşte rugăciunea sufletului care se roagă cu întristare pentru mântuirea aproapelui său.

Cel mai mare ajutor pentru cei adormiţi este însă pomenirea lor la Sfânta Liturghie. Nici sfinţii nu au o putere mai mare de rugăciune decât Liturghia săvârşită de preot la altarul bisericilor de pe pământ. În momentul în care preotul sfinţeşte pâinea şi vinul pentru Sfânta Taină a Împărtăşaniei, el pomeneşte pe toţi cei adormiţi, iar Dumnezeu le spală păcatele cu sângele şi trupul lui Hristos.

Aşadar, pomenirile făcute la biserică pentru cei adormiţi sunt extrem de binefăcătoare şi aduc multă pace şi odihnă chiar şi celor care nu se află într-un loc bun. Milostenia şi faptele noastre bune pentru săraci ajută de asemenea foarte mult pe cei adormiţi. Aceste fapte se fac în numele lor şi Dumnezeu le primeşte în contul lor, curăţindu-i prin dragostea şi ajutorul nostru.

Sufletul După Moarte. Ce Putem Face Pentru Cei Adormiţi

Dumnezeu vrea să ne mântuiască pe toţi, dar nu o poate face cu forţa, sau „neîntrebat”. El ne-a creat cu voinţă liberă, ca să-I cerem ajutorul. De aceea are nevoie de rugăciunile şi strădania nostră pentru a-i salva pe cei adormiţi care nu au făcut fapte bune în timpul vieţii.

Există multe slujbe de pomenire a celor adormiţi peste an. Dar mai cu seamă ele se săvârşesc în Sâmbetele din Postul Paştelui. Să ne facem aşadar puţin timp pentru a merge la biserică şi a duce un pomelnic cu numele celor mutaţi dintre noi, pentru ca preotul să-i pomenească la Liturghie, spre iertarea şi folosul lor. Căci aşa ne îndeamnă Sfinţii Părinţi:

„O, rude şi prieteni ai celui răposat! Faceţi pentru el ceea ce-i este de trebuinţă şi tot ce vă stă în putere! Nu vă cheltuiţi banii cu împodobirea pe dinafară a sicriului şi a mormântului, ci cheltuiţi-i spre ajutorarea celor aflaţi în nevoi, întru pomenirea celui drag, care a răposat. Toţi avem de urmat aceeaşi cale. Şi noi vom avea trebuinţă, odată, să fim pomeniţi în rugăciuni.”

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.